Urma – Nomad Rhymes

De-a lungul timpului, componența trupei s-a tot schimbat, dar stilul nu. Albumul de debut – Nomad Rhymes, lansat în 2004, este încă unul pe care îl includ fără ezitare pe lista de albume românești care merită ascultate și peste ani. Nu mai țin minte exact cum a ajuns discul în posesia mea, îi mulțumesc pe această cale celui care l-a uitat la mine sau mi l-a făcut cadou.

Proiectul Urma mă duce mereu cu gândul la trupa Days of the New și nu mă refer la faptul că sună asemănător (nu este cazul), ci doar că abordarea este pe undeva asemănătoare (rock alternativ acustic cu influențe grunge). A nu se înțelege că e ceva rău în asta. Nomad Rhymes este un album în mare parte melancolic, dar nu domol, ce trebuie asculat în liniște. Fără să fiu pretențios, spun că e un disc ce merită savurat.

Dan Byron – voce, chitară și flaut, Mani Gutău – voce și chitară, Sorin Erhan – bas, și Dominic Csergo la tobe sunt cei patru care dădeau nume formației în anul 2004. Solourile de flaut ale lui Dan Byron sunt absolut memorabile (This Time, After All, Lonely Pub, Only Human). La piesa Dirt Shine (versuri scrise de Nick Făgădar) este invitat și Mihnea Blidariu, care acompaniază doar cu trompetă. Apropo, băieții cântă exclusiv în limbă engleză, o fac foarte bine și poate că și ăsta e un punct în plus pentru materialul discografic.