U2 – Songs of Innocence
Un album mult-așteptat de fanii din lumea-ntreagă și de amatorii de muzică în general, Songs of Innocence nu se ridică însă la standardele impuse de trupa irlandeză.
Lansat cu fast, așa cum se știe, împreună cu produsele Apple de ultimă generație, mișcarea de marketing a funcționat: peste 500 de mii de downloaduri free de pe iTunes în ziua lansării. Și vor mai veni.
Totuși, ne aflăm în fața unei U2 îndepărtată ușor de zona rock, o trupă care pare că nu mai are putere să vină cu ceva tare, așa cum a făcut-o cu fiecare material de studio, până la How to Dismantle an Atomic Bomb.
Bono spune că este un album „personal”, explorând începuturile și relațiile fiecăruia dintre membrii trupei, dar e monoton. Piesele nu au forță, nu emit substanță, lipsind versurile pline de mesaj odată, și nici din punct de vedere instrumental materialul nu transmite foarte multe. Songs of Innocence are un aer ușor disco (nu de Discoteque), urmând parcă trendul în care –cu succes – a intrat și The Black Keys. Asemănarea poate vine și din faptul că albumul este produs de Danger Mouse (care colaborează cu duoul menționat, cu Jack White sau Gorillaz), alături de care stau Paul Epworth (Adele, Coldplay, Florence and the Machine), Flood (mai vechi colaborator al irlandezilor) și Ryan Tedder (JLo, Chris Cornell, Timbaland).
Singura piesă care mi-a atras atenția este Cedarwood Road, cu un riff ușor diferit de celelalte. Volcano și Iris sunt destul de inocente muzical, la piesa The Troubles apare și Lykke Li, iar Raised by Wolves va fi cu siguranță unul dintre single-urile de pe acest material. Cu regret, nu pot acorda acestui album scos parcă din obligație față de contractul cu casa de discuri nici măcar 3 stele din 5.