Twin Arts: Avem cale lungă până la maturizarea pieţei de concerte

Cum aţi pornit afacerea asta? Care a fost motivaţia?

Primul concert organizat de noi a fost cu Luiza Zan, acum aproape 10 ani, la Iaşi. Nu
ne-am gândit decât foarte târziu la organizarea de evenimente ca la o afacere. Suntem pasionaţi de muzică, film, teatru şi litera­tură şi am încercat să facem eve­nimente mişto legate de asta într-un oraş în care nu se întâmplă aproape nimic. De doi ani ne-am mutat în Bucureşti şi, deşi am ţinut să facem mai multe în Iaşi, recunosc că ar fi trebuit să facem pasul acesta mai devreme. Bucureşti e sin­gurul oraş care te poate ajuta să creşti profesional în domeniul în care activăm noi. Suntem o echipă mică, de patru oameni, şi avem colaboratori ori de câte ori situaţia o cere. Eu şi fratele meu geamăn, Răzvan, ne ocupăm de majoritatea activităţilor specifice business-ului, mai ales că ne-am extins activitatea şi pe partea de booking, unde ne ocupăm de trupa byron.

Cum se prezintă, în opinia voastră, piaţa românească a organizării de evenimente?

Piaţa este supraaglomerată de evenimente, publicul are gusturi eclectice şi promoterii nu se pot decât rareori baza pe „die hard fans” atunci când organizează un concert. Plătitorii de bilete sunt puţini şi cam aceiaşi. Acest public nu poate susţine foarte multe evenimente şi este vital ca această masă critică să crească, mai ales în rândul tinerilor. In­fra­structura este iarăşi o pro­blemă şi, dacă oferta de concerte a devenit relativ mare, oferta spaţiilor decente pentru concerte e catastrofală şi aşa va rămâne mult timp de acum încolo. Nimeni nu investeşte în aşa ceva, dacă nu există un potenţial real de creştere. Până la adevărata maturizare a pieţei cred că mai avem cale lungă. După ce exorcizăm toţi demonii muzicali şi ne săturăm de trupele tinereţilor noastre, etapa adevăratei maturizări ar fi aceea în care am putea vedea în România trupe cu adevărat interesante acum, nu trupe care au fost interesante acum 30 de ani. Sigur, există excepţii şi, din fericire, câţiva promoteri curajoşi sau nebuni care îşi riscă banii cu trupe de nişă. Când va fi în România public şi pentru artişti ca Archive, Porcupine Tree, Woven Hand sau Diamanda Galas, vom putea vorbi despre maturitate. Până atunci, mai avem cu toţii de lucru şi nu e nimeni vinovat pentru asta. E un proces natu­ral, dependent şi de nivelul eco­nomic al nostru al tuturor şi de backgroundul nostru ca naţiune.

Care sunt principalele aspecte de care trebuie să se îngrijească organizatorii, în cazul unui eveniment?

Sunt foarte multe task-uri care trebuie duse la bun sfârşit. E o presiune mare şi în ceea ce priveşte partea financiară şi în ceea ce priveşte comunicarea, sponsorii şi partenerii. Cred că partea financiară şi juridică este cea mai importantă, dar e la fel de important să comunici cinstit cu publicul tău. Pentru că noi suntem o agenţie mică, încercăm să fim mai personali în tot ce facem şi să ne câştigăm audienţa gândindu-ne acţiunile pe termen lung şi încercând să nu facem compromisuri majore.