The Cranberries – un concert privat de mari dimensiuni

În 2010, Dolores O’Riordan cânta la Zone Arena pentru prima dată. Era brunetă, cu părul scurt şi purta bocanci. Schimba atunci rochia roz cu volane pe una neagră la final de show. Aseară, Dolores a revenit. Blondă, cu părul ceva mai lung de lobul urechilor, în rochii strălucitoare la care a renunţat în final, adoptând o ţinută în roşu. Cu bocanci. Moda nu a fost niciodată punctul ei forte şi nici n-a încercat să o impună, însă vocea... vocea e inegalabilă şi şi-a impus-o. Şi doar ea contează de fiecare dată.
În deschidere, rock alternativ cu The Mono Jacks, care au încercat să încălzească publicul cu aceeaşi piesă (oricare din ele sună la fel). De cealaltă parte, setlistul The Cranberries a inclus piese eclectice - pentru îndrăgostiţi (de pe cel mai recent album, Roses), dar şi piese de angajament. Nu au lipsit Linger, Just My Imagination, Show Me, Free To Decide, The Journey. Piesa Fire (de pe Roses) a fost buclucaşa serii. Dolores a dat s-o cânte însă unul dintre colegi a greşit şi a început alta. O mică eroare care însă îl va costa pe chitarist o mustrare serioasă după reprezentaţie. „Puştiule, mai târziu treci pe la biroul meu să te învăţ!”, i-a strigat Dolores, cerându-şi scuze în numele lui. Şi aşa nu am mai ascultat Fire. Se întâmplă şi la case mai mari! Abia la Salvation (după o oră) publicul, până atunci destul de apatic, s-a dezmorţit. Cu reţinere. De parcă până atunci nu ar fi aflat ce cântă oamenii de pe scenă sau cine cântă, spectatorii s-au încins mai acătări la Zombie, însoţit de un joc de reflectoare continuu. "Trilurile" lui Dolores au scos din amorţeală şi pe cei mai înfofoliţi dintre spectatori, însă pe alţii nu i-au putut dezlipi de dispozitivele electronice deştepte. M-am obişnuit însă cu stilul românesc de participare la un concert, oricare ar fi protagoniştii serii. Mă aşteptam ca în faţa scenei, la picioarele vedetei să fie agitaţie mare. Ei bine, nu a fost.

A fost şi un eveniment la care nu s-a fumat în interior. Pantru asta aveai nevoie de brăţara albă, însă cei mai descurcăreţi au găsit Cupola, un bar indoor. Acolo se puteau gusta o cafea, o friptură... Iar câteva mese erau ocupate.
În urmă cu doi ani scriam cronica după primul concert The Cranberries la Bucureşti. Fusese un spectacol emoţionant, simplu şi personal. Aseară, a fost un concert simplu, însă nu l-am mai simţit atât de special.
Ca să reţinem esenţialul: Dolores a fost în formă maximă, sonorizarea a cam lăsat de dorit, au fost prezente puţin peste 3000 de suflete, show-ul decent, băutură din plin şi fără cozi, o petrecere privată de care avem nevoie o dată pe an.

Foto: Claudiu Popescu

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•