Swans: Sens cu Michael Gira în loop

La rândul lui, Michael Gira compune sens din nonsens și repetitivitate. Azi, Gira nu mai dă volumul atât de tare la concerte încât să-și facă publicul să vomite, ca în anii ‘80. Azi nu se mai trântește pe scenă ca să-și rupă coastele. În 2012, Michael Gira a afirmat că a fost nevoie de 30 de ani să compună cel mai recent album Swans, The Seer. După exhibiționismul violent al perioadei no wave, după introspecția cavernoasă din perioada în care Jarboe cânta cu Swans, Michael Gira a recompus (atenție – nu „reunit”) Swans, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Au reluat lucrurile de la momentul 1997 și au construit peste ruinele formulelor vechi un album-colos, cu melodii de până la 20-30 de minute. Gira zice că-i amintește de Pink Floyd-ul epocii Ummagumma. Tot el s-a ocupat timp de trei decenii cu: darkwave, sludge, post-rock, industrial, noise, grindcore, colaborări cu Low, Akron/Family, Mercury Rev și Karen Oh de la Yeah Yeah Yeahs, influența Joy Division asupra Swans și influența Swans asupra Sonic Youth. Fără Gira și Swans, alternativul și post-punk-ul nu prea au sens. Gira a stins întotdeauna ultimul lumina – și peste anxietatea anilor ’80 și peste introspecția anilor ’90. În 2013, nu mai cântă melodii vechi, decât pentru a le face bucăți. Pentru albumul nou a „torturat și sedus cântecele în studio, iar acum ele așteaptă noi episoade de canibalism și hrănire cu forța”. Cântate live, melodiile „se vor transforma din nou, la infinit, sau poate vor fi abandonate o vreme”.