Swans, în premieră în România

Scena cu care este asociată iniţial se consuma rapid, la fel ca ritmurile sale, dar muzica lui Gira & co., privind retrospectiv, pare mai degrabă o reacţie la aceasta: nu numai că Swans sunt printre puţinele trupe din zona respectivă care reuşesc să pătrundă în anii '90, dar şi din punct de vedere muzical – o serie de atacuri lente, dure, dar complexe compoziţional, a căror suprafaţă agresivă ascunde multe straturi, întotdeauna frizând industrialul, dar fără a se dedica niciodată exclusiv acestuia.

EP-urile de început ale formaţiei sunt conduse de un sunet abraziv, ce este descris pe alocuri ca fiind „sunetul post-punk-ului strecurându-se înapoi în pântec”, şi au ca repere sesizabile compoziţiile lui Glenn Branca (printre puţinii cărora Michael Gira le acordă cu generozitate statutul de influenţă) sau primul grup format de Nick Cave, The Birthday Party. Componenta variază de la album la album, gravitând în jurul lui Gira, dar în anul 1986, odată cu Greed, Jarboe se alătura proiectului, devenind o constantă până în 1997. Această perioadă aduce o diversificare a sunetului – vocea feminină contrastează cu tonul impunător şi deseori brut al lui Gira; sunt încorporate instrumente acustice şi este descoperit treptat un sunet orchestral, baroc, iar versurile capătă semnificaţii religioase („fără a îmbrăţişa sau a ridiculiza religia, ci doar pentru a explora puterea inerenta din mesajele sale”).

După Children of God (1987), are loc o cotitură – dacă o parte din energia atacului fonic pare că s-a pierdut, aceasta este fapt dozată în lungimea şi consistenţă pieselor. Acumulând atât experienţă cât şi o paletă diversă de colaboratori, Swans ajunge ca în 1996 să compună ceea ce pare a fi o bună însumare a activităţii sale de până atunci, Soundtracks for the Blind, cu care se încheie de altfel prima etapă din existenţa sa. Cu elemente de dark ambient, sample-uri şi o instrumentaţie complexă, albumul este descris ulterior ca fiind un important catalizator în formarea genului post-rock. Între timp, Michael Gira formează propria casă de discuri, Young God Records, ce distribuie albumele Swans, dar cu care semnează şi Devendra Banhart, Lisa Germano sau Larkin Grimm, precum şi The Angels of Light, proiectul solo al lui Gira, început în 1998, imediat după dizolvarea Swans.

În 2010, Gira foloseşte întreg profitul acumulat cu Young God pentru înregistrarea unui nou album Swans, My Father Will Guide Me Up a Rope to the Sky. Fiind încă de atunci descrisă ca "una dintre puţinele reformări care s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor", aceasta a doua încarnare a Swans produce The Seer, căruia i se acordă numeroase distincţii Albumul anului, prin care Gira îşi rafinează în continuare sunetul fără a-l dilua. În cei peste 30 de ani de existenţă, Swans au experimentat constant cu elemente recurente şi tipuri de sunete bine definite, dar care se reflectă în moduri diferite de-a lungul timpului, toate regăsindu-se până la urmă în motivaţia lui Michael Gira pentru alegerea numelui Swans – "Lebedele sunt creaturi superbe, maiestuoase, dar au un temperament imprevizibil".

Discografie parţială: Filth (1983); Cop (1984); Greed/Holy Money (1986); Children of God (1987); The Burning World (1989); White Light from the Mouth of Infinity (1991); Love of Life (1992); The Great Annihilator (1995); Soundtracks for the Blând (1996); My Father Will Guide Me up a Rope to the Sky (2010); The Seer (2012).

Swans în 2013, pe The Seer şi live: Michael Gira – voce, chitara acustică şi electrică, harmonica, casio; Norman Westberg – chitara electrică, voce; Christoph Hahn – chitara; Phil Puleo – percuţie, dulcimer, voce; Thor Harris – tobe, clopote, vioară, vibrafon, pian, clarinet; Christopher Pravdica – chitara bas, voce.

The Seer special guests: Jarboe, Karen O (Yeah Yeah Yeahs), Al & Mimi (Low), Akron/Family – voce; Ben Frost – sunete de foc (acustic şi sintetic); Sean Mackowiak (Mercury Rev) – mandolina, clarinet; Caleb Mulkerin & Colleen Kinsella (Big Blood) – acordeon, dulcimer, chitară, pian.