Sibiu – Civilizația jazz

Era ultima seară de Sibiu Jazz Festival și lumea aștepta deschiderea ușilor. Cap de afiș, unul dintre cei mai influenți muzicieni – contrabasistul american Ron Carter. În deschiderea serii, Joo Kraus Quartet.

Cu o întârziere de aproximativ 45 de minute, cauzată de rătăcirea bagajelor americanilor și de întârzierea avionului germanilor, probleme care au decalat probele de sunet, sala se cufundă într-o lumină roșiatică, se lasă liniștea și tinerii muzicieni germani își fac apariția.

Joo Kraus Quartet. Cei patru au demonstrat ceea ce înseamnă o formație bine închegată. Sincronizare perfectă, farmec, prezență scenică. Ne-au încântat reorchestrațiile făcute de cvartet pentru Smooth Operator – Sade, Sledgehammer – Peter Gabriel, iar forma pieselor alese de liderul grupului din discografia lui Michael Jackson au suprins cu adevărat. Thriller și The Way You Make Me Feel au fost ovaționate, recitalul de 75 de minute încheindu-se cu Don't Stop 'til You Get Enough și un puternic solo de tobe. Trompetistului Joo Kraus i-au stat alături Ralf Schmidt – pian, Torsten Krill – tobe și Veit Hübner – contrabas.

O pauză de 20 de minute. Suntem avertizați că pierderea bagajelor americanilor a adus după sine și înlocuirea chitarei lui Russell Malone, după ce a cauzat și lipsa vestimentației de scenă. Nu a fost nevoie de niciun artificiu. Concertul a decurs fără cusur. Iar ca o paranteză – recitalurile văzute în Sala Thalia s-au bucurat, dar mai mult noi, de o sonorizare impecabilă.

Ron Carter își face apariția pe scenă. Duce contrabasul și îl mânuiește cu ușurință și  naturalețe. Se vede că face asta de 52 de ani. Aprobă fiecare intervenție a colegilor de grup și mulțumește modest pentru aplauze.  Percuționistul Rolando Morales-Matos dovedește că este maestrul improvizației, iar pianistul Donald Vega este responsabil cu transpunerea noastră în alte lumi.

Târziu în noapte, Sibiul încă vibra pe acorduri jazz. La Music Pub, în Piața Mică, festivalul continua cu un jam-session, iar ploile din codul galben nici nu s-au sinchisit să se arate. Hermannstadt by night – un must see!