Seară alternative cu iz Amerindian
Un concert Wovenhand este un performance. Patru personaje, aparent făcând parte din povești diferite, reușesc să creeze un tot omogen.
Prezență scenică – David Eugene Edwards, liderul trupei, cu gesturi împrumutate de la triburile amerindiene, își exprimă într-un mod unic credința pe scenă, chitaristul Chuck French vine cu un bagaj punk, basistul Neil Keener este, poate, cea mai „alternativă” prezență a formației, iar toboșarul Ordy Garrison este cel care dă tonul incisiv.
Interpretare – full-power. Secția ritmică se re/găsește perfect, chitarele își răspund, iar vocile se completează.
În concertul de la București, Wovenhand s-au prezentat impecabil. La fel și publicul. Sunetul nu a fost, din păcate, pe măsură. Am ascultat o selecție din cele șapte albume ale grupului, cu accent pe cel mai recent, Refractory Obdurate.
Trioul Marriages – care urmează Wovenhand în turneul European – a deschis seara cu un sound post rock, într-un recital care a cuprins realizările grupului din ultimii trei ani.