Patricia Marinescu publicat la: 20/11/2012

Red. Axelle Red

E timpul să mai schimbăm câte ceva în obiceiurile noastre muzicale. Să luăm o pauză de la oferta posturilor tv si radio, să mai lăsăm valul și/sau ce credem element de unicitate al playlistului nostru. Să lăsăm încrâncenarea. Muzica e făcută să ne relaxeze. Să nu uităm asta.

Rating BeWhere!: 8.5

Rating-ul tău:

Propun o evadare în zona folk-rock poetică a Belgiei.

Cu o pregătire în Drept, dar și ceva cursuri de actorie, Axelle Red (născută Fabienne Demal, în 1968) a lansat anul trecut Un coeur comme le mien și, în prezent, înregistrează în Statele Unite un următor material. Odată cu al nouălea titlu, care prezintă o autoare mult mai matură decât– să zicem – À Tâtons (1996), regăsim o interpretă la fel de sensibilă, la fel de tenace și hotărâtă, militantă.

Am reușit (și mi-a luat ceva timp) să parcurg întreaga discografie. Și asta nu pentru că mi-a fost greu să ascult cinci albume (am exclus compilațiile și albumul live), ci pentru că se găsesc greu... Ca album de colecție și care, după părerea mea, poate fi audiat la orice oră din zi și din noapte, am ales: Sans plus attendre (1993). Albumul de debut, unul absolut sincer, fără niciun fel de pasiune forțată, cu un sound brut, cu sensibilitate, fără să cadă în patetism. Rareori veselă, Axelle are un aer, mai degrabă, tipic franțuzesc, este misterioasă, sexy, emană inteligență și... viață. Poate fi un album „de fete”, însă merită să încercați, măcar pentru Pars și Je t'attends, Sensualité, Elle danse seule sau Le Monde tourne mal.

Sigur, după ce epuizați materialul propus, puteți încerca și: À Tâtons (1996), Toujours Moi (1999), Face A / Face B (2002), Jardin Secret (2006), Un coeur comme le mien (2011).

Galerie foto:

Taguri: