Primiţi cu educaţia muzicală?

În ceea ce mă privește, nu am o dilemă. Sunt pentru. Rămâne curiozitatea în cazul vostru. Avem multe de învățat și, zic eu, trebuie să fim deschiși propunerilor ce vin „din afară”, din locurile reale ori virtuale pe care le frecventăm. Ieșitul în oraș se poate traduce și în ore de educație muzicală. Ne distrăm și învățăm multe din asta (la propriu și la figurat).

Așa cum era de așteptat, pe undeva pe aici, publicul începe să se scindeze. Pe de o parte sunt cei care vin într-un bar să se destindă pur și simplu și se bucură când un hit le gâdilă urechile, printre clinchet de pahare si conversații stridente, strâmbând din nas la auzul unei alte piese Pantera, de exemplu, decât cea pe care o ascultă frecvent acasă. De cealaltă parte sunt cei pasionați să cunoască, intrigați de ce răsună din boxe. Ar mai fi și o a treia categorie – cei neinteresați. Deci, neinteresanți. Voi în ce categorie vă încadrați?

Și în mediul online dilema stă în picioare: numărul de like-uri și comentarii reflectă poziția unui artist în piață (mai vinde sau nu?), cât de interesată e lumea să ia aminte la altceva decât ce se aude la radio ori prin cluburi, sau este vorba despre o manifestare a prieteniei celor din listă? O mulțime de întrebări, la care tot căutăm răspuns, însă vorba manifestelor contra A.C.T.A.: dacă e să fie, să fie pe genuri muzicale...