Orga Bisericii Negre din Braşov, la a 60-a aniversare a concertelor estivale

Evenimentul, primul din seria zilelor VIV’ARTE, este organizat de Primăria Municipiului Braşov, alături de alături de Biserica Evanghelică C.A. – Parohia Braşov şi Fundaţia Forum Arte.

Hans Eckart Schlandt: „Cânt de 56 de ani la această orgă şi nu m-am săturat”

La Braşov se împlinesc 60 de ani de muzică vibrantă care a rezistat timpului şi istoriei. Orga Buchholz, desăvârşită în 1834, atrage an de an atât muzicieni din toate colţurile lumii, cât şi un public numeros în timpul stagiunilor estivale organizate la Biserica Neagră. Despre toate acestea am stat de vorbă cu Hans Eckart Schlandt, cel care mai bine de patru decenii s-a ocupat de coordonarea acestor stagiuni. Interviu realizat de Petra Gherasim.

Cum aţi comenta evoluţia în timp a acestor stagiuni estivale?

Stagiunea a 60-a a ajuns deja la mijloc. Într-o stagiune avem aproximativ 36 de concerte. Această stagiune estivală merge bine, se vede după publicul care vine, care cuprinde în medie cam 180 de persoane. Anul trecut a fost tot aşa, iar în luna august aşteptăm chiar mai mulţi. Am un caiet unde scriu tot ce s-a cântat, cine a cântat şi numărul persoanelor aflate în public. Lucrurile nu au stat mereu aşa. Interesant de ştiut este că până în 1989 a fost un public dublu ca număr de persoane.

Curios, nu?

Aici la Braşov a fost o excepţie. Fiind oraş turistic, am avut mai multă libertate ca în alte oraşe mai mici. Cred că o explicaţie pentru faptul că exista un atât de mare aflux de turişti la concertele din Biserica Neagră este că aceştia au vrut să vadă dacă într-adevăr educaţia ateistă era atât de severă. Noi nu am avut voie niciodată să promovăm aceste evenimente, nici cele de orgă, nici cele de cor sau vocal-simfonice, pe care le-am condus tot eu timp de multe decenii. Singurul anunţ era scris pe o tablă neagră, ca la şcoală, atârnată sub fereastra casei parohiale. Anunţa că în cutare zi se va cânta „Pasiunile după Ioan” de Bach sau „Requiemul” de Mozart. Niciun ziar nu publica nimic despre aceste evenimente. 

Citeşte continuarea interviului.

Steffen Schlandt: „E un privilegiu să fii organist la Biserica Neagră”

Ce înseamnă ca cel mai important şi cunoscut organist din România, din ultimii 40 de ani, să-ţi fie tată? A fost un model? Au existat momente în care această ascendență v-a incomodat?

La început, e clar m-a stimulat. Fără să vreau, am auzit încă din copilăria mică foarte multă muzică de orgă sau muzică de cor şi mi-a plăcut. Oricum, când eşti prea mic, nu poţi să înţelegi toate aceste lucruri, dar mi-a făcut mereu mare plăcere. Apoi am fost împins cu „forţe domoale” înspre pian şi asta mi-a plăcut aşa-şi-aşa, asadar nu eram foarte entuziast şi la un moment dat aş fi vrut mai degrabă să cânt la orgă. Dar până la vârsta de 14 ani tatăl meu mi-a spus să lăsăm pianul să-şi facă treaba în mâinile mele. Doar de la acea vârstă mi-a dat drumul spre orgă, ca şi când exista riscul să-mi pierd apetitul pentru orgă prea devreme. Tatăl meu a încercat să-mi gestioneze puţin energiile.

Până la plecarea la facultate, la Cluj, pot spune că eram foarte dependent de studiul cu altcineva, niciodată nu eram eu cel cu iniţiativa. Părea oarecum o chestie împinsă de la spate: părintele muzician vrea să facă din copil tot un muzician. În principiu îmi plăcea, eram şi atras, dar nu eram foarte convins că acesta avea să fie şi mai târziu drumul meu. Când „am scăpat” de controlul părintesc, odată cu plecarea la Cluj, s-a schimbat totul. Atunci mi-am dat seama că toate cărţile se află în mâinile mele şi că totul depinde de mine.

Citeşte continuarea interviului.