Muscel cLoverFest - Acces doar pietonal, 900m (20 min)

38 de grade la umbră. Maşina rula stingherită puţin de pietrele de pe drumul ce urcă de la Moroieni (sau Moroeni, localnicii încă nu s-au hotărât). Mai multe pante au vrut să ne stea în cale, dar le-am cucerit. Ajungem la o răspântie, unde un semn discret ne anunţă: "Acces doar pietonal, 900 m (20 min)". Parcăm şi pornim pe jos, cu rucsacurile în spate. Urcuşul se dovedeşte destul de anevoios pentru cinci tineri prea puţin umblaţi pe munţi în ultimii ani. În 35 de minute suntem sus. Se pare că, într-adevăr, am ajuns cu ceva întârziere. Cei mai mulţi dintre festivăleni se instalaseră deja - cu izopren, cort şi căţel - aşa că nu ne-a rămas decât umbra unei căpiţe, loc care s-a dovedit perfect. Şi aşa a început festivalul pentru noi.

Suntem întâmpinaţi cu mai mult decât pâine şi sare. Cu urale şi îmbrăţişări. Aşa e la Muscel. Prietenie şi voie bună. Chiar dacă unii dintre noi se arătau deja epuizaţi de bucata de drum parcursă pe jos. După o oră de odihnă, suntem ca noi. Băuturile sunt reci, mâncarea abia luată de pe grătar, toată gaşca e gata de distracţie.

Concertele au început, în fiecare seară, în jurul orei 20.30. Până atunci, hamacele făceau cu ochiul de la umbra nucilor din vârful dealului, la fel şi expoziţia Wood Be Nice din apropierea scenei. Mulţi dintre cei mai rezistenţi alegeau un loc sub soare, pentru plajă, alţii făceau jonglerii sau citeau ceva la umbră.

La ediţia 3foi, prima fiind denumită Zero, am avut parte de recitaluri semnate Ioan Gyuri Pascu, Nighlosers, Luiza Zan & Jimmy Cserkesz, Nişte Băieţi, dar şi mai tinerii COD, Wilder şi Loungerie II. Gyuri Pascu ne-a încântat cu câteva coveruri după Cohen, Dylan sau Baez, dar şi piese proprii pe care nu le mai ascultasem de mult timp. Am avut parte de pogo pe reorchestrările făcute de Nişte Băieţi unor şlagăre româneşti, iar horele au fost răspunsul pentru ritmurile etno-blues-rock ale celor de la Nightlosers. Şi ritmurile jazz au fost prezente şi ne-au mai liniştit, prin Loungerie II şi Luiza Zan. Ce ne-a lipsit? Ploaia. Ei bine, anul acesta, la Muscel, nicio picătură. Nici măcar un nor care să ameninţe (ori să răcorească) dealul.

O altă schimbare în peisaj a reprezentat-o publicul. Aşa cum spuneau şi organizatorii: anul ăsta, vor fi mulţi pentru prima dată aici. Au fost destul de mulţi, unii au venit şi cu odrasle mai tinere de 2 ani, dar toţi s-au integrat perfect locului şi manifestării. Abia aşteaptă să mai crească cu un an şi Muscel cLoverFest să rămână un festival de stare în toată regula!

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
•