Mihnea Ferezan – autoportret

Din ce proiecte  muzicale faci parte acum?

În momentul de faţă sunt implicat exclusiv în RoadkillSoda.

Cum s-a născut, cum a crescut ideea de stoner rock? Mă gândesc că România nu pare un tărâm tocmai fertil pentru stilul ăsta...

RoadkillSoda a luat naştere în iarna lui 2011, când eu şi Para (Alex Ghita-tobe) ne-am întâlnit şi ne-am jucat la sală, în dorinţa de a crea un duo instrumental cu puternice influenţe stoner. Pentru un sound mai puternic şi o libertate mai mare a chitarei, l-am adus pe basistul meu preferat, Vava (Victor Ferezan), care printre altele îmi este şi frate. În 2012 ni s-a alăturat şi Sebi (Sebastian Stancu – voce) şi ne-am întregit. Stoner rock, sludge, doom, metal pentru noi totul e, de fapt, doar rock'n' roll şi feel good music. Restul sunt doar etichete  puse de oameni mai sofisticaţi ca noi.

Imaginea voastră este destul de „americană”. Cine se ocupă de asta? Cred că nu vei găsi o trupă mai nimerită pe filmul asta. Nu ne îmbrăcăm într-un anume fel ca să părem mai cool, să atingem aprecierea unor anumite ţinte de public. Ăştia suntem noi: patru prieteni care se au ca fraţii, care se simt excelent împreună şi care se bucură de fiecare minut în care cânta împreună. Faptul că suntem tatuaţi, avem jeans şi nu folosim tricouri  de plasă, decât dacă ni se cere expres, nu înseamnă că avem un stilist.

Al cui este Mustangul din fotografii?

Mustangul este al unui amic pe nume Edy, căruia îi mulţumim cu fiecare ocazie  pentru amabilitate. Fotografiile arată aşa de cool pentru că sunt făcute de cel mai bun fotograf de rock, din punctul nostru de vedere, de la noi din ţară. Cine? E doar unul: Valeriu Cătălineanu de la Ouroborus Studio.

Care sunt planurile de viitor ale trupei?

Tocmai ce am intrat în studio şi am tras instrumentalul pentru ceea ce va fi albumul doi şi trei: 16 piese şi undeva la două ore vă aşteaptă. Îl vom lansa undeva la începutul toamnei. În rest, multe concerte, clipuri, acţiune, kebap.

Spune-mi mai multe despre al doilea album: când? cum? cu cine colaborați?, despre turneul de iarnă/primavera 2014?

Toamna 2014. Albumul e înregistrat de cel mai fain sunetist de live de la noi, Ştefan Panea. Totul s-a petrecut în cadrul studioului Nocity din Bucureşti, pe care îl recomandăm cu toată căldura. Acum tocmai ne-am întors din Chişinău, şi am mai cântat în Bucureşti, Craiova, Bacău. Avem fani, avem oameni care ne susţin, vin la concerte, se simt excelent cu noi, şi noi cu ei, îşi cumpără tricouri cu formaţia, aleg să ne susţină şi îşi iau în format fizic muzica noastră, fie că e CD sau casetă. E frumos ce se întâmplă şi le apreciem susţinerea. Per total, a fost un trip excelent, care se va repeta din ce în ce mai intens. Cine a venit la noi la concerte ştie  despre ce vorbesc. Pe restul îi aşteptăm la cele ce urmează.

Q&A:

motto: I want Something good to die for to make it beautiful to live.

relaţia ta cu muzica este… una intensă.

prima chitară… un Reghin din '74, portocaliu fosforescent.

ca muzician te clasifici ca… un bărbos care se simte bine în pielea lui tatuată.

în afara muzicii… sunt fotograf, lutier şi profesor de chitară.

dependent de…  familie, femeia mea, muzică.

regreți că… nu pot împărtăşi viaţa mea de acum cu persoanele dragi care nu mai sunt.

artişti preferaţi sunt… cei cu care îmi împart scena în RoadkillSoda.

cel mai frumos concert la care ai fost?... Amenra.

În albume:      albumul care ți-a marcat copilăria: Use your Illusion I şi II, Guns ’N Roses.

                        primul album cumpărat: Shaggy

                        albumul pe care regreți că le-ai împrumutat: Somn, Coma.

                        cel mai ascultat album din ultimul an: Jalamanta, Brant Bjork.

                        albumul pe care îți dorești să-l fi compus: Jalamanta, Brant Bjork.