Mihnea Blidariu, despre albume și activism social
Muzician şi poet, lider de trupă şi instigator la conştientizare, Mihnea Blidariu vorbeşte răspicat despre albumele care-l înconjoară, despre activismul social şi „descurcăreala” din Bucureşti.
Pentru mine, muzica este... Totul.
Ca muzician, mă clasific... Nonconformist, dornic de experiment.
Poezia este... O altă formă de exprimare a eu-ului.
Activismul social... Necesitate pentru România, stare de spirit pentru mine.
Motto: „Nu merită să ai libertate, dacă aceasta nu include şi libertatea de a face greşeli”, Gandhi.
Cea mai de preț avuție... Conştiinţa şi sufletul.
Cel mai mare viciu... Fumatul.
Regret... Că nu învăţăm, ca popor, din greşelile trecutului.
Instig la... Informare, educare, conştientizare, nesupunere civică, nerespectarea legilor strâmbe şi acţiune.
Despre Bucureşti... Îmi place viaţa culturală, nu îmi place spiritul de improvizaţie în orice şi „descurcăreala”…
Publicul mă vede... Hmm, nu m-am gândit la asta niciodată. Nu ştiu, cum vrea el. Mă interesează mai mult cum îmi percepe mesajul decât cum mă vede pe mine.
Într-un cuvânt, sunt… Sufletist.
În albume
Albumul cu care am crescut
Pink Floyd – Delicate Sound Of Thunder. E un live album şi, când eram mic, aveam pick-up acasă, la Bacău. Mama avea albumul acesta şi eu mi-l puneam aproape în fiecare seară, la culcare. Îmi plăcea mai ales Shine On You Crazy Diamond.
Primul album cumpărat
AC/DC – The Razors Edge. Era pe casetă, o casetă cu carcasă de plastic, roşie. Atâta am ascultat albumul ăla, că învăţasem versurile pe de rost. Le mai ştiu şi acum, dar numai la Thunderstruck…
Albumul pe care regret că l-am împrumutat
Colosseum – Colosseum Live. Nu mai ştiu cui l-am dat, dar nu l-am mai primit înapoi… E o trupă grozavă, din jazz-rockul anilor 1970. Bine, am acum albumul, dar era pe casetă şi era fain că era pe casetă…
Albumul pe care îl ascult frecvent
Pink Floyd – The Final Cut. Frecvent, mai ales în ultima vreme. Are nişte versuri incredibile, care se potrivesc, în mare parte, cu ce se întâmplă acum, aici.
Albumul pe care îmi doresc să-l fi compus
Alice In Chains – Black Gives Way To Blue. Este un album incredibil, mai ales că este o revenire a trupei, după multă vreme. Şi, având în vedere că am avut ocazia minunată de a-i cunoaşte pe cei din Alice In Chains, atunci când am cântat pe aceeaşi scenă la Sonisphere, pot spune că aş fi vrut să fiu în locul lor, aş fi vrut să am inspiraţia şi background-ul artistic al acestor muzicieni extraordinari…
Albumul pe care nu l-am lansat încă...
Sunt mai multe. În primul rând, îmi doresc un nou album Luna Aamară, nu anul acesta, dar cu siguranţă în 2013. Apoi, dacă ideile pe care le am se vor concretiza într-un mod fericit, aş dori să scot un album cu un proiect de muzică noir/alternative rock/psihedelic, un melanj între Nick Cave, Noir Desir, PJ Harvey şi Tom Waits. Dar, despre asta, la momentul potrivit…