Mastodon - The hunter
Am descoperit Mastodon în 2009, deși primul album al lor a fost lansat în 2002, odată cu piesa Oblivion, de pe Crack the Skye.
O trupă care se numește Mastodon anunță ceva măreț, impunător și este evident că viziunea ei de sludge-metal/progresiv/spatial își atinge scopul numai ascultată tare sau în căști.
De la Melvins Nude With Boots nu am mai avut senzația că rămân fără aer. Mastodon – The Hunter (2011), produs de Mike Elizondo (care a colaborat cu artiști ca Fiona Apple, 50 Cent și Avenged Sevenfold) are influențele anilor ‘90, într-un concept cosmogonic al secolului 21, dar mai digerabil și mai inteligibil decât precedentele albume și fără nicio înregistrare mai lungă de 6 minute.
De la prima piesă, Black Tongue, ești propulsat într-o zonă cu tentă outer space, însă nu ca vizitator al cometei, ci ca martor al arderii și dezintegrării… ești the last man standing… și totul pe fondul unei percuții complexe, infernale.
Unor urechi grăbite sau neatente, The Hunter ar putea părea mainstream rock, însă nu vă lăsați păcăliți de aparențe, aprofundați-l! Nu uitați de căști!