Lucian Ban: „Jazz-ul este eminamente o muzică a momentului”

Materialul care stă la baza albumului „Transylvanian Concert” a fost realizat în 2011 la Palatul Culturii din Târgu Mureș. Cum s-a născut ideea, care este povestea din spatele acestui album și de ce este lansat pe piață abia după doi ani?

„Transylvanian Concert” are o poveste surprinzătoare... Concertul de la Târgu Mureș a fost o adăugare neașteptată la un turneu cu un cu totul alt proiect: „Tarkovsky Redux” (Mat Maneri, Silent Strike și Dan Basu). La sugestia prietenului meu, regizorul Gabi Cadariu de la Teatrul Ariel din Târgu Mureș în singura zi liberă - 5 iunie 2011 - am condus de la Cluj la Târgu Mureș unde am concertat în magnifica sală a Palatului Culturii în fața a aproximativ trei sute de spectatori extraordinar de calzi.

A fost una din acele seri unde totul s-a întâlnit: un pian foarte bun, o sală superbă, un public extraordinar – chimia dintre noi a fost uluitoare și publicul a simțit asta. La un moment dat a început să plouă și noi am început să cântăm tot mai încet, aproape auzeai tăcerea. Dacă veți asculta atent, pe ultima piesă de pe album „Two Hymns” se aude ușor ploaia de pe acoperișul clădirii. Înainte de concert, un domn pe nume Tibor Kacso de la Radio Târgu Mureș ne-a întrebat: pot să înregistrez concertul? Am răspuns „sigur!” fără să ne gândim prea mult.

Am știut că a fost un concert foarte bun, dar la câteva săptămâni am primit înregistrarea și atunci am realizat că avem ceva cu totul special. Mat a trimis materialul la ECM la München, unde ni s-a spus că a fost ascultat zile întregi în birourile ECM. Manfred Eicher, directorul ECM a spus „e ceva proaspăt, nou aici”, iar noi am crezut că va urma o înregistrare pentru un album ECM într-un studio din New York. Dar Manfred a dorit exact înregistrarea concertului: „dorim să publicăm acest material pentru că ni se pare special”, a spus el. Cât despre motivul pentru care apare CD-ul acum, calendarele tuturor celor implicați sunt foarte încurcate, între timp noi am mai lansat pe piață alte albume (Enesco Re-Imagined), iar casa de discuri ECM publică aproximativ 60 de producții pe an.

Care este legătura muzicală și emoțională dintre numele albumului și această zonă a țării?

Titlul albumului „Transylvanian Concert” a fost sugerat de Manfred Eicher, directorul ECM și este, de fapt, o alegere foarte bună. Am înregistrat acest material în inima Transilvaniei, la Târgu Mureș, nu departe de locul unde am crescut, comuna Teaca, o veche așezare aflată între Reghin și Bistrița Năsăud... Această alegere nu poate decât să mă bucure și mai mult pentru că partea din România unde m-am născut va intra pe harta jazz-ului internațional.

Dacă - fără să fi ascultat „Transylvanian Concert” - urmărim titlurile pieselor și specificul fiecăreia în parte (fie că e baladă, imn sau blues), ne putem imagina o suită de piese într-o notă, melancolică, gravă... Cum ați descrie încărcătura muzicală a acestui nou album?

Credeți? Poate este într-adevăr o muzică și melancolică și gravă, dar despre asta mai multe pot spune alții, nu eu. Ea răspunde unor influențe pe care și eu și Mat le avem în muzica noastră și, deși avem background-uri diferite, acesta este punctul în care se întâlnesc experiențele noastre muzicale. Dar dincolo de asta piesele de pe album propun mai multe registre care se situează, cred, dincolo de o delimitare specifică. Gândesc muzica mai mult ca pe o emoție decât o serie de piese grave sau vesele, ea este sau trebuie să fie un flux de emoție continuu. Noi suntem doar un fel de comunicatori.

Jazz-ul este privit, adesea, ca fiind un gen de muzică „liber”, care lasă loc improvizației. Vom auzi în concertele din acest turneu piesele exact așa cum sunt înregistrate pe disc sau veți improviza pe baza scheletului pieselor?

Fiecare concert e diferit, chiar dacă materialul de bază e același. Avem o mare doză de improvizație în interpretarea noastră. Relația dintre structură și libertate în improvizația jazz-istică are legătură cu ceea ce numim compozițe în lumea occidentală. Cred că cele două sunt cumva la fel, compoziția și improvizația în timp real, și nu există diferențe fundamentale între ele. Un muzician de jazz întotdeauna compune când improvizează. Cei mai mari dintre ei șterg complet orice linie între cele două... improvizațiile lor sună ca niște compoziții și invers.

Spuneați într-un interviu că dvs. compuneți, cumva, pentru muzicienii cu care lucrați în acel proiect, pentru felul în care aceștia interpretează. Colaborarea dvs. cu Mat Maneri este deja una cunoscută publicului larg, atât în România cât și pe scenele internaționale. Privind atât înapoi către primele proiecte împreună, cât și înspre proiectele actuale și viitoare, cum ați descrie acest duo?

Toate compozițiile din acest album au fost scrise cu violistul Mat Maneri în minte. Asta am învățat de la Duke Ellington – să scrii pentru muzicienii și personalitatea lor și nu pentru instrumentiști în genere. Eu și Mat am dezvoltat o chimie aproape telepatică atunci când cântăm împreună. Mare parte din muzica noastră capătă formă atunci când cântăm.

Am aflat asta încă de la proiectul Enesco Re-Imagined – am scris atunci o indicație pentru un duet improvizat pe partitura pentru Sonata a 3-a Opus 25 Dans le caractaire populaire roumaine și nu am ajuns niciodată să repetăm asta, dar la premieră am început să cântăm, iar muzica pur și simplu curgea extraordinar. Atunci am știut că trebuie să facem un duet împreună. Și mă bucur că am făcut-o fiindcă acum avem ceva cu totul special.

Ce va presupune programul concertului de la București, pe lângă piesele de pe noul album?

O reîntâlnire cu extraordinarul saxofonist britanic Evan Parker! Când un al treilea muzician pășește într-un duet asta e o experiență în sine. Iar cu cineva ca Evan Parker sunt toate șansele să iasă scântei. Mat și cu mine am cântat pentru prima dată cu Evan la Londra în 2012 și ne-am simțit minunat.

Când a venit ocazia de a reface această experiență la București, unde British Council Romania a intrat entuziast în proiect, (și îi mulțumim pe această cale) am profitat de ea imediat. Cu Evan ai șansa de a crea muzică așa cum nu reușești decât în rare ocazii profesionale. Vom prezenta pentru acest concert, pe lângă cele câteva piese de pe album, o serie de duete, trio-uri și chiar solo-uri.

Spuneați la un moment dat că piesele sunt într-o continuă „devenire” pe măsură ce muzicienii se cunosc mai bine și cântă în turnee. Sunteți într-o astfel de perioadă (turneul de lansare al albumului „Elevation”, precum și „Transylvanian Concert” care se extinde peste vară și în State)... Cum se reflectă ea (cu un feedback constant din partea colegilor de scenă și din partea publicului), în ceea ce interpretați pe scenă, dar și în proiectele ulterioare?

Șansa de a prezenta un proiect în timp, prin turnee și concerte regulate cu un proiect este extraordinară și este particulară creativității din muzica de jazz. Practic la sfârșitul unui turneu poți documenta/înregistra un alt album întrucât grupul și muzica se dezvoltă atât de mult cântând în fiecare seară încât „o nouă operă” se naște, dacă pot sa mă exprim așa. De aceea spre exemplu înregistrările lui Miles Davis din turneele europene cu al doilea său quintet sunt considerate o capodoperă una după alta. Grupul se maturizează și descoperă teritorii sonore noi cu fiecare concert.

Și pentru că vorbim despre proiectele viitoare, aveți un nou material în lucru, un nou proiect special? Sau poate un album solo?

Da, sunt constant în lucru cu alte proiecte – măcar dacă aș reuși să găsesc timp și oportunități pentru câte idei, proiecte am. Lucrez cu Mat la ideea unei re-imaginări a operei Oedip a lui Enescu, pentru un ansamblu cu cântăreți de jazz și un quartet tot cu el, inspirat de un ciclu de piese ale lui John Cage.

Vreau, de asemenea, să fac o înregistrare live cu Tuba Project, quintetul meu cu celebrul tubist Bob Stewart, și aș vrea să dezvolt un duet cu saxofonistul Sam Newsome, un muzician extraordinar cu care am creat The Romanian-American Jazz Suite. Și da, mi-ar plăcea sa scot, la un moment dat, un album solo, dar pentru asta trebuie să simt că sunt gata pentru el.

În zona muzicii clasice există adesea, discuții cu privire la concertele live versus înregistrări, în care se spune că „se pierde” din energia muzicii create pe scenă. Schimbând aria muzicală - cum preferă Lucian Ban să asculte jazz? Se poate vorbi despre plusuri și minusuri în aceste tipuri de receptare?

Concertele unui muzician de jazz fie că sunt documentate pe un album, fie că nu, reprezintă „opus”-urile sale, corpul operei sale. Jazz-ul este eminamente o muzică a momentului și cred că live este „locul” unde trebuie căutat jazz-ul. După cum spunea Eric Dolphy, un celebru saxofonist „When you hear music, after it’s over, it’s gone, in the air. You can never capture it again”.

Info

În luna mai Mat Maneri, violistul american nominalizat Grammy, și pianistul de origine română Lucian Ban se vor afla într-un turneu european de trei săptămâni, cu concerte la Berlin, București, Londra, Köln, Derby, New Castle, Wüppertal, München, Viena, Gratz, cu ocazia lansării albumului ECM Transylvanian Concert, distribuit în România prin Andante.ro și Cărturești.

Materialul încununează colaborarea de mai mulţi ani a celor trei, desfășurată sub numele Deco Heart. Despre Mat Maneri revista de specialitate „All About Jazz” scria că „a schimbat felul în care lumea jazz-ului ascultă vioara și viola”.

În cadrul turneului european cei doi muzicieni vor susține un concert-eveniment la Teatrul Odeon din București, în data de 14 mai.

Invitat special - celebrul saxofonist britanic Evan Parker, figură centrală în dezvoltarea scenei europene de free jazz și improvizație, considerat astăzi „unul dintre cei mai mari instrumentaliști în viață (The Times), „unul dintre cei mai buni improvizatori de ansamblu” (Chicago Reader) și „una dintre cele mai originale voci ale erei moderne” (The Wire).

Concertul va fi urmat de o sesiune discuții cu publicul și de autografe.

Seria de evenimente din România continuă pe 15 mai cu un workshop pe tema „Jazz în secolul 21. Improvizație și tehnici compoziționale în jazz-ul contemporan” susținut la invitația profesorului Mircea Tiberian, la Universitatea Națională de Muzică din București pentru studenții specializați în jazz, compoziție și muzicologie.

Turneul din România se încheie cu un concert la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, pe 16 mai, în cadrul Festivalului „Ploiești Hot Jazz Summit”, coordonat anual de Lucian Sabados. Și de această dată concertul va fi urmat de o întâlnire cu publicul și de o sesiune autografe.

În luna iunie turneul de lansare a albumului „Transylvanian Concert” continuă în Statele Unite.

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
•