Let's call it Steve "guitar circus" Vai

Pentru mine, primul live Steve Vai. M-am lăsat impresionată de vocea concurentei The Voice (nici nu se putea altfel) şi m-am bucurat de punctualitatea şi mai ales virtuozitatea muzicianului american. Mi-a plăcut deschiderea către public, mi-a plăcut receptivitatea acestuia din urmă.
Totuşi...
Momentele mai puţin plăcute n-au lipsit. Pornind de la outfit-ul chitaristului (aici o să spuneţi că sunt superficială, însă era în ton cu...) şi până la replicile tip Revelion 1999. De la circoteca făcută de toboşar până la cea de a chema (din nou) copii pe scenă. Totul a părut desprins din micimea "spectacolară" post-comunistă. Publicul a fost, în mare parte, entuziasmat, iar dacă nu pe de-a-ntregul, atunci s-a abţinut de la taxarea făţişă a artiştilor. Să nu deranjeze? M-am împăcat deja cu gândul că acceptăm orice, indiferent la a câta prezenţă se află trupa/artistul respectiv. Cum, Doamne, să-l contestăm pe unul străin de neam şi ţară, care n-a prea nimerit-o cu spectacolul, dar are trei premii Grammy? Ei bine, e omeneşte să greşeşti, iar Steve Vai nu a făcut un show demn de valoarea lui.
În plus, era de dorit ca un astfel de concert să fi fost organizat în altă parte decât Sala Palatului. Aşa cum este şi cazul, de exemplu, Gogol Bordello & Manu Chao sau Status Quo. Un spaţiu care să ne apropie de ideea de rock, cu tot cu atmosferă, nu doar muzica de pe scenă, cu ideea de concert de mişcare. Până la noua Polivalentă promisă de Municipalitate, cu jind şi strângere de inimă, mâ gândesc la tot ce urmează aici, la Mark Knopfler-ul din aprilie. Aceeaşi Sală a Palatului, aceleaşi scaune incomode din catifea, acelaşi aer prăfuit.
Ca fapt divers, atrag atenţia siteurilor care au preluat comunicatul de presă post-eveniment că piesa cântată de Vai împreună cu Beverly McClellan se numeşte "John the Revelator", şi nu "John the Revolver"... Cum spuneam, errare humanum est.

Foto: Alex Chelba