[ X ]
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe...
abonare newsletter | caută:
Patricia Marinescu publicat la: 23/09/2012

Leonard Cohen sau cum se poate educa o naţie

Leonard Cohen sau cum se poate educa o naţie

Eleganţă canadiană, precizie elveţiană şi profesionalism. Sunt atributele unui artist, implicit, ale unui concert cum rar se întâlneşte la noi. Mai precis, doar când stă sub numele Leonard Cohen.

De cealaltă parte, publicul român şi "inscripţionatorii de bilete" au ştiut să se comporte ca de fiecare dată. Încep cu cei din urmă care, cu siguranţă fiind la curent cu punctualitatea artistului canadian (de fiecare dată a început concertul la fix), au trecut ca oră de începere a show-ului 20:30, cu 30 de minute mai mult decât era de fapt. Niciun mail transmis ulterior nu avea să remedieze situaţia. Ar fi trebuit să prevadă asta. Românul nu e atât de conectat la media şi, oricum, lui nu-i place prea mult să comunice. Astfel, încă o dată (pentru că publicul nostru e obişnuit ca starurile să întârzie, iar el să se lase aşteptat), Dance Me To The End of Love şi The Future au fost obstrucţionate de murmur, de forfotă, de oameni nervoşi pentru că nu-şi găseau locurile pe rândurile amplasate cu faţa mai mult către CNA (dacă nu s-a mutat între timp de acolo). Zona de "în picioare" se prezenta cu totul altfel. Lumea dansa, privea cu atenţie către scenă, părea că se simte bine, fără oprelişti. Deşi spunem cam aceleaşi lucruri după fiecare concert, am ţinut să punctez şi de astă dată faptele, sperând că se va schimba ceva, cândva.

Concertul propriu-zis a avut două părţi, cu o pauză de 20 de minute. Un bis format din trei piese. Cohen a început cu Dance Me To The End of Love şi a încheiat cu Save The Last Dance for Me. "The sublime Webb sisters" n-au lipsit, iar din formaţia sa a făcut parte şi violonistul moldovean Alexandru Bublitchi. Setlistul de anul acesta nu a diferit mult faţă de concertele trecute susţinute la Bucureşti în 2008 şi 2009. Cu două excepţii, ordinea pieselor a fost aceeaşi. În fine, date matematice, cum le numesc.

Ce a fost concertul Leonard Cohen? Încă o dată, a însemnat aproape trei ore de emoţie, de pace, de omenie şi modestie, de virtuozitate, de voci bine dozate şi fără greşeală, o personalitate putenică afişată discret şi piese care au marcat generaţii.

Leonard Cohen, un om complet, a cărui muzică te face să vrei să fii mai bun. Vorba unei prietene: "aşa se educă o naţie!"

Taguri: