Jon Lord, child in time

A colaborat și cu Whitesnake, a format alături de Ian Paice și Tony Ashton - Paice, Ashton & Lord, a cântat cu The Artwoods și The Flower Pot Men. Nu o să pun accept pe astfel de informații. Amintesc, totuși, că anul acesta, britanicul avea să lanseze un nou disc, împreună cu Bruce Dickinson (Iron Maiden), Joe Bonamassa (Black Country Communion), Steve Morse (Deep Purple, Kansas), Steve Balsamo și Kasia Laska. Concerto For Group and Orchestra era programat pentru luna septembrie. Cu siguranță, lansarea va avea loc.

Însă aici îmi permit să aștern gândurile primare, poate cu riscul de a mă repeta, pentru unii, amintind de Child In Time. Piesa de pe albumul In Rock este singura despre care pot spune că o știam înainte de a fi ascultat-o. Imediat după Revoluție, la o vârstă ce permitea deja înțelegerea mai multor lucruri, a ajuns în casă și caseta cu pricina, după ce compoziția îmi fusese „povestită” fir a păr. Într-o formulă de zile mari - Ritchie Blackmore, Ian Gillan, Roger Glover, Jon Lord și Ian Paice - Deep Purple a reușit, de la prima mea audiție, să-mi transmită ceva ce și peste 20 de ani avea să existe. Poate mai intens. Ascultând, de fiecare dată cu alte urechi și o altă stare, Child In Time evoluează. Totul, ca pe nesimțite.

Ce înseamnă pentru mine piesa asta este similar cu viziunea pe care o am despre fiecare dintre membrii formației. Pornind de la rifful de orgă compus de Jon Lord, până la vocea lui Gillan, de la chitara lui Blackmore și basul lui Glover la tobele lui Paice - mi-am permis, așa cum îi este fiecăruia, să fac o judecată de valoare: este cea mai bună piesă rock a tuturor timpurilor.