Jack White. Music of the 21st century

Pe scurt, am asistat la „concertul anului” în materie de rock / garage rock / blues rock / alternative.

Marea dilemă, cea a sunetului, a fost deslușită cu succes – acesta s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Showul a fost unul simplu, profesionist, cu accent clar pe muzică, pe interpretare (fără cusur).

Setlistul a cuprins piese din toate perioadele muzicale prolifice ale americanului, fiind apreciate de un public matur, un public atent și ascutător (dacă ne gândim că foarte puțini au fost atenționați de laserul anti fotografiere cu mobilul), un public receptiv care a știut să ofere, nu doar să primească.

Lazaretto, High Ball Stepper, Hotel Yorba, Blunderbuss, Would You Fight For My Love?, You Don t Know What Love Is, și Seven Nation Army s-au numărat printre compozițiile care au electrizat publicul o oră și jumătate.  

Cei care s-au aflat în incinta Romexpo s-au convins, cei care au ratat evenimentul trebuie să știe că este o mare pierdere. Nu se știe dacă va exista o data viitoare…

Jack White i-a avut alături pe Daru Jones (baterie), Dominic Davis (bas, contrabas) și Dean Fertita (pian), fiind acompaniat de Lillie Mae Rische  la vioară, ukulele și voce, și de Cory Younts (synthetizer).

foto: David James Swanson