Jack White - Blunderbuss
Cel mai recent album Jack White, şi albumul de debut solo, mi-a fost prezentat ca fiind unul cu ritm şi versuri excelente. L-am primit, l-am ascultat. Mi-a plăcut şi am "extras" vreo trei piese. Pentru început. Asta se întâmpla prin luna mai.
Am întârziat cu o cronică. După ce Love Interruption a câştigat un loc important pe tv, am remarcat cum, încet-încet, I'm Shakin' a intrat în heavy-rotation. Probabil, dacă nu le trece oamenilor de radio entuziasmul, vor urma Trash Tongue Talker, Sixteen Saltines şi omonima Blunderbuss.
Avem de-a face cu un album, aşa cum ni se arată din titlu (armă de foc), ager şi în care ritmurile se întrepătrund: de la garage, blues-rock, la country, folk-rock.
Alături de o echipă de 18 muzicieni, instrumentişti şi backing vocals, White aduce ritmurilor vechi un suflu nou, punând accent, într-adevăr pe mesaj.
Un album care merită un loc în colecţia personală, potrivit "anytime, on any ocassion".