Zdob şi Zdub: „Energia nu poate fi imitată”

După 18 ani de muzică, nouă albume, participarea la zeci de festivaluri internaţionale şi colaborări dintre cele mai diverse, ce puteţi spune despre evoluţia Zdob şi Zdub?

Cred că am putea defini perioada de acum drept una de stabilitate. Am ajuns la un anumit punct şi încercăm să ne menţinem. În același timp, de fiecare dată ne propunem să atingem o nouă înălţime, nu neapărat să ajungem mai sus, ci să încercăm şi altceva. E ca şi cum ai avea în faţa ta un lanţ muntos şi te-ai strădui să urci pe fiecare vârf pentru a afla cum vezi lumea din acel punct, ce peisaj ţi se deschide în faţa ochilor. Lansarea unui album în limba engleză a fost o experienţă absolut nouă pentru noi, cu adevărat deosebită. Acum urmează să lansăm versiunea în română a albumului Basta Mafia!, care va fi iarăşi un vârf pe care nu ne-am mai aflat până acum. Ce vom vedea, cum va fi, încă nu ştim şi asta ne place.

Muzica, formaţia, au fost şi sunt visul vostru? Ce aţi sacrificat şi ce aţi fi gata să sacrificaţi pentru a vă atinge scopul? În acest caz, succesul.

Muzica a fost întotdeauna ţelul nostru, la început o făceam din pasiune, pură plăcere, mai târziu a apărut dorinţa de a ne realiza ca artişti, s-a întâmplat că am devenit o formaţie în sensul deplin al cuvântului.

Dacă e să ne referim la sacrificii, e ceva inevitabil, întotdeauna trebuie să renunţi la ceva.

În acest moment, ne-am dori mult să nu mai sacrificăm lucruri din viaţa personală. În rest, orele în şir de repetiţii nu sunt o pierdere de timp, nu le percepem ca pe un sacrificiu, ne face plăcere, în fond e ceea ce iubim.

Dacă lucrurile nu ar fi mers, aveaţi un plan B?

Eram prea tineri, prea înflăcăraţi, aprigi, impulsivi ca să avem un plan B. Ne-am asumat un risc şi fie ce-o fi. Dacă nu ar fi mers, la fel de spontan avea să apară şi un plan B, pe care l-am fi urmat cu acelaşi entuziasm, curaj.

A existat vreun moment în care v-aţi gândit să renunţaţi?

Toţi întâmpină astfel de momente. Dacă eşti bogat, poţi să renunţi, noi nu ne puteam permite acest lucru.

Dacă nu ar exista muzica, ce altceva aţi face?

Roman – aş avea o fermă de melci.
Mihai – nu-mi imaginez că aş putea face altceva, de la 4 ani cânt la acordeon.
Andrei – aş fi fotbalist sau antrenor de fotbal.
Victor – dacă nu aş cânta, aş dansa.

Declaraţi că prin Basta Mafia! vă prezentaţi „într-o lumină nouă”. Ce presupune asta? Se simţea nevoia unei schimbări la majorat?

„Într-o lumină nouă”, pentru că am experimentat cu adevărat, am mers la risc. A fost prima noastră experienţă de colaborare cu un producător străin, o casă de discuri europeană. Texte în engleză, aranjamente total diferite față de celelalte albume, mult mai puţine elemente ethno şi ritmuri balcanice, tendinţa de a prinde un sunet urban etc. În plus, ne-am propus să iasă un album organic, un material complet, ce trebuie ascultat în întregime. În final a ieşit un album cam ciudat, însă ne bucurăm că l-am dus la bun sfârşit. Am crescut pe muzica legendarelor trupe americane, iar înregistrarea unui album în engleză era un vis încă din adolescenţă. Nu cred că am simţit nevoia unei schimbări, pur şi simplu am acţionat după impuls, a apărut ocazia, am simţit că acum e momentul şi ne-am aventurat.

Cum aţi lucrat la acest album? Cu cine aţi colaborat?

Albumul a fost ticluit pe străzile Berlinului, o vară am compus, recompus, modificat, şters, până când am ajuns la formula perfectă. Materialul a fost realizat în colaborare cu producătorul Marc Elsner, iar textele au fost scrise de un autor din New York, Andy Schuman. A fost interesant să lucrăm la album, pentru că ţineam cont de părerea lui Marc, iar el avea o viziunea a sa, pe alocuri foarte diferită de a noastră, despre cum trebuie să sune o anumită secvenţă muzicală, ce aranjament e mai potrivit etc. Ne-am dorit să realizăm un album pentru publicul european, care ne-ar prezenta într-o altă lumină, ca pe o trupă ce poate cânta şi altceva în afară de muzică balcanică.

Aţi fost deschizători de drumuri, în Re­pub­lica Moldova şi România, în ceea ce priveşte stilul abordat. Care au fost prin­cipalele influenţe, sursele de inspiraţie, pentru Zdob şi Zdub, începând din 1994?

Toată muzica alternativă din anii ’90: Rage Against The Machine, Rollins Band, Sepul­tura, Biohazard, Red Hot Chili Peppers...

Vă referiţi la trupă ca la „un trib”. Făcând o analogie, credeţi că stilul vostru este unul pe cale de dispariţie, care ar trebui inclus într-o rezervaţie? Sau... ideea de trib se referă mai mult la stilul de viaţă…

Nu cred că e un stil pe cale de dispariţie. Nu suntem o trupă de muzică etnică dintr-un sătuc... Stilul nostru a fost dictat în mare măsură de muzica din SUA şi Marea Britanie. Sunt şi vor fi multe trupe care vor aborda acelaşi stil, însă o trupă se face remarcată nu doar prin stil, ci mai ales prin energie, iar energia nu poate fi imitată... Din acest punct de vedere, e posibil să fim unici. 

Componenţa trupei a cunoscut câteva modificări de-a lungul timpului, în ce fel v-au afectat ele muzica?

Nu influenţează în niciun fel, sunt relaţii personale. Cu toţii iubim muzica, iar asta a contat întotdeauna cel mai mult.

Aţi călătorit mult şi aţi cântat pentru un public divers. Cum s-a schimbat publicul vostru în aceşti 18 ani?

Nu cred că s-a schimbat, ci doar a devenit mai larg. Deşi, despre o parte din public am putea spune că s-a maturizat odată cu noi, cei care ne ştiu de când am urcat prima oară pe scenă. Pe de altă parte, există şi un public tânăr care abia ne descoperă…

Poate înainte publicul era mai exploziv, deşi atunci eram abia la început şi percepeam totul altfel, la un alt nivel. Important e că în continuare simţim energia lui, în continuare lumea dansează, sare, cântă împreună cu noi.

Curiozităţi personale: Paint It Black este primul şi singurul cover, din câte ştiu, după o formaţie rock cunoscută la nivel mondial pe care l-aţi înregistrat. De ce această piesă?

A fost mai mult o joacă, un experiment, ne‑am oprit anume la această piesă pentru că ni s-a părut mai apropiată nouă… Melodiile Rolling Stones au la bază ritmul blues, care, de altfel, ne place mult, însă suntem prea departe de el. 

De ce Zdob şi Zdub?

Criteriul principal de alegere era să fie un cuvânt/îmbinare în limba română. Câteva zile am răsfoit dicţionarul şi spre final am ajuns la cuvântul zdup. Ne-am jucat cu el şi am ajuns la Zdob şi Zdub.