Interviu: Lucian Ban

Ne-a vorbit despre Tarkovsky Redux, proiectul pe care-l va prezenta publicului, dar și despre scena jazz americană și românească.

TARKOVSKY REDUX

Este un proiect pe care l-am dezvoltat acum aproximativ doi ani, în aceeași formulă cu care am făcut Sounds for Andy Warhol, care a fost prezentat la Anonimul, la TIFF și în Olanda. Și am colaborat foarte bine și cu Dan Băsu, cu Silent Strike, la fel și cu Mat Maneri, cu care colaborez de multă vreme.

M-am întâlnit cu Mat în Brooklyn, unde stăm amândoi, și ne tot întrebam ce să facem. Și imediat ne-am gândit la Tarkovsky. L-am prezentat la Teatrul Maghiar din Cluj, mai întâi. Este un proiect work in progress. Tot dezvoltăm. Este un nou montaj. Nu este doar muzică cu VJ. În forma în care va fi prezentat în 12 mai, va fi o premieră.

De ce Tarkovsky? Urmează și alți clasici?

Pentru că și mie și lui Mat ne place foarte mult Tarkovsky. Nu ne-am gândit să facem alți clasici. În final, noi suntem axați pe jazz, colaborăm mult în alte proiecte. Ăsta este un proiect în care ne face plăcere să lucrăm și Tarkovsky era foarte ofertant, dar nu avem în plan să facem altceva.

Oglinda, Călăuza, Nostalgia, Sacrificiul

Ne-am gândit de la început la ele. A fost destul de laborios proiectul, pentru că, așa cum am spus mai devreme, nu e doar imagine și noi cântăm ceva. În mod clar, am știut de la început cu nu vom folosi Rubliov, din cauza conotației religioase. Pe urmă, am ales filmele astea, le-am revăzut, și ne-am sfătuit cu Dan Băsu ce anume să facem ca să fie o curgere. E legat și de copilărie, care apare în Nostalgia, pe urmă provocarea pe care o are în general ființa umană. Am legat astea și ca montaj. Iar Dan manipulează imaginile, nu e doar un montaj.

Pian, violă și sintetizator...

Mai putin sintetizator, cât Silent Strike. L-am ales mai mult pentru colaborarea pe care o avem. Este una bună, la fel și cea cu Maneri. El dezvoltă universul ăsta sonor, care e foarte bun pentru ce facem noi. Este vorba și despre sintetizator și despre alte lucruri. Chestii de sound-design. La rândul meu, folosesc un pian și un sintetizator, dar și un pian electric Fender. E de văzut.

Va fi un album?

Mă îndoiesc. Sau... nu știu.

TEATRU-FILM

Ați realizat muzica pentru mai multe spectacole de teatru, dar și pentru câteva filme. Urmează un nou soundtrack semnat Lucian Ban?

Mie-mi place, deopotrivă, muzica de teatru și cea de film. Ce-i drept, lucrez mai mult în teatru. Chiar zilele astea mă voi întâlni cu o regizoare americană, care va monta la Cluj un spectacol după o piesă a lui Charles Mee.

Însă, chiar după concertul Tarkovsky de săptămâna asta, voi pleca împreună cu Mat în turneu prin Europa și State cu proiectul nostru, duetul Deco Heart, care va fi urmat, în toamnă, de un nou album. Muzică pentru un nou film, deocamdată nu.

Cu ce regizor v-ar plăcea să colaborați?

Werner Herzog, Wim Wenders...

DESPRE JAZZ. New York & București

Din 1999, trăiți la New York. Cum arăta scena jazz americană pentru un român? Cum a fost adaptarea? Cum arată acum?

E în continuare centrul jazzului. Și jazzul european s-a dezvoltat mult. Totuși, dacă vrei să contribui cu ceva în jazz, trebuie să treci prin New York. Nu trebuie să rămâi acolo, neapărat. Acolo se întâmplă o mulțime de lucruri la o intensitate atât mare, încât nu există un alt loc în lume care să se poată apropia, în materie de muzică. Nici Parisul, nici Londra, nici Berlinul sau Stockholm. În general, e polul muzicii. E fascinant. Provocările sunt foarte multe și poți să faci tot ce vrei. Sunt foarte mulți muzicieni, și nu doar americani. Everybody wants to make it! Toată lumea vrea să facă ce și-a propus. Adaptarea nu a fost ușoară. Am găsit ceea ce am vrut și ce mă așteptam să găsesc. A fost mult mai greu decât îmi imaginam. Te ancorează într-o realitate clară. Dacă ești înconjurat de atât de mult talent, te simți umil, în sensul bun al cuvântului. Este vorba despre oricare dintre artele spectacolului. Ca să poți să te măsori, trebuie să ajungi să te măsori cu o multitudine de exponenți ai breslei tale, să spunem.

De acolo cum se vede scena românească de jazz?

E în creștere. E puțină harababură. E puțină degringoladă valorică, dar e în creștere. Sunt festivaluri multe, ceea ce e bine, dar ar fi mai bine să fie o paletă mai largă.

Jazzul este, în continuare, un gen în care contează foarte mult personalitatea – cum reușești să sintetizezi tu. Trebuie să fie o sinteză care să aibă sens, să aibă substanță și să țină.

Tarkovsky Redux, Sala ArCuB, sâmbătă, 12 mai, de la ora 20:00. Preț bilete: 35 lei (categoria I), 26,50 lei (categoria II), 15,90 lei (elevi și studenți, pe bază de legitimație).
Biletele se se găsesc la casa de bilete a Sălii ArCuB (str. Batiște nr. 14) și online pe www.arcub.ro