Interviu cu Avant’n’Gard

Primul album va fi lansat în concertul din 30 octombrie, de la Club Control?

Mihai: Mai e puţin de mixat şi câte ceva de scos. Să-l lăsăm mai natural.

Călin: Da, dar, vezi tu, şi şlefuirea asta cam alterează un produs.

Maria: E foarte posibil să iasă până în octombrie. Mai sunt mici detalii de care trebuie să ne ocupăm puţin, ca să iasă cum vrem noi. Alftel, e gata. Ne gândim şi la un mod mai special de ambalare, dar vedem. Până la sfârşitul lui 2011 am mai vrea să înregistrăm un disc de colinde, aproape deloc prelucrat. Am făcut două cântări de colinde şi am vrea să înregistrăm un asftel de concert. Valoarea lui să nu stea în mixaj, în efecte, ci doar să conţină aceste colinde vechi, recantate în modul nostru.

Lumea încearcă să vă categorisească. Unde vă încadraţi?

Călin: Să încercăm acum să diferenţiem cartofii de mere. Ca să ştie omul ce cumpără şi să nu arate cu degetul. E mult mai simplu să îi dai omului un cd să ne asculte. Dar dacă nu îi poţi da discul, e cam greu să fii foarte exact. Deci trebuie să foloseşti nişte termeni generali. Mă lovesc de asta când cineva vrea să te invite să cânţi şi întreabă ce cântaţi.

Maria: Din ce ne-a ieşit până acum, cred că mergem undeva spre ambiental – psihedelic –experimental. Îi spun worldkraut psychedlica improvisation.

E un melanj, nu e neapărat important prin numele genului, ci prin simpla conexiune dintre noi. E o iniţiativă liberă. Noi nu ne raportăm nici la gen, nici la un anumit tip de public, la succes, nici la banii pe care i-am putea câştiga din muzică. Ne-am eliberat de toate limitările astea şi cântam pur şi simplu. E o comuniune sonoră a noastră. Asta e varianta noastră de eliberare. Cel puţin grupul ăsta aşa funcţionează. Bineînţeles, sunt multe influenţe. Fiecare dintre noi e o entitate, venim cu experienţe diferite. Călin are un trecut muzical şi social cu multe influenţe. Poate îl ştiţi şi din alte trupe, ca Jazzadezz, Nu & Apa Neagră. Gabi vine din pictură şi are şi experienţe muzicale: rock, folk sau muzică veche. Mihai şi cu mine am făcut Conservatorul. Am făcut pian şi muzicologie şi aduc o teorie de care încerc cumva să scap. La fel, Mihai. A studiat vioară, deci vine cu acea sensibilitate, de muzică clasică. Fiecare, în felul lui, adaugă ceva la acest melanj, care devine cam greu de definit.

Mihai: Păi atunci rămâne genul melanj? Glumesc.

Gabi: Fiecare dintre noi are câte un aport. Venim cu experienţe diferite, dar împreună rezonăm.

E vorba de un consens melodic. Armonizaţi fiecare idee?

Maria: Nu, nu. Gabi mai vine câteodată cu ideea să mai bată el nu ştiu ce ritm, dar nu iese.

Gabi: Nu iese aşa. Totuşi, am rămas uimiţi, acum la înregistrare, că, deşi închişi în camere diferite, cu căştile pe urechi, am reuşit să rezonăm, să se lege totul, ca şi cum am fi urmărit nişte partituri. Ce sonorităţi au putut să iasă! S-au legat sunetele, improvizaţia... 

Din câte am înţeles, voi nu prea repetaţi mult împreună, nu? Dar reuşiţi să vă conectaţi destul de repede, să daţi o formă unitară cântării.

Călin: E vorba de experienţa asta acumulată, despre care vorbea Maria.Ei au studii de muzică clasică, în timp ce eu şi Gabi, de exemplu, abordăm muzica mult mai intuitiv, expresiv.

Gabi: Instinctual.

Călin: Ei vin cu un background serios. Nu au cum să evadeze muzical.

Maria: Vorbim de libertate în muzică, dar şi libertatea asta e bazată pe ceea ce ai în tine, iar pe mine şi pe Mihai ne caracterizează disciplina. 

Călin: E foarte important să ştii să îi asculţi pe ceilalţi din trupă.

Maria: Aaa, chiar am avut o discuţie de genul ăsta cu un prieten, un fost coleg de Conservator. Mihai, de la East Roots. El încerca să îi explice unui coleg de trupă de ce „dominanta tonică” sună bine. Şi nu avea niciun argument. Era ceva de genul: „măi, ţie nu îţi sună?” Până la urmă, trebuie să existe cineva care să ordoneze. La East Roots e acest Mihai. Asta apropo de discuţiile dintre cei care au studiat muzică şi cei care doar ascultă muzică şi îşi dezvoltă un talent nativ. Şi la noi dezordinea e aparentă, dar prin felul nostru de-a fi, ne ordonăm cumva.

Călin: Chiar şi în zona asta cu cel mai înalt nivel de comercializare, muzica funcţionează într-o ordine. Are un ritm, o durată, refrenul vine de 3 ori şi se regăseşte cumva în ordinea ascultătorilor lor. Dar ordinea lumii în care trăim e atât de plictisitoare.

Maria: Da, dar noi căutăm acea ordine inerentă. 

Calin: Da.Uite, de exemplu, o ciorbă nu arăta foarte bine. Nişte chestii plutesc aşa la întâmplare. 

Gabi: Dar e gustoasă. 

Călin: Aşa şi muzica noastră. E ca o ciorbă. 

Maria: Bine, acum sper că n-o să îi dai titlul articolului „Muzica noastră e o ciorbă”. Hahaha. 

Călin: Am învăţat că, în viaţă, accidentul şi improvizaţia ajung să dea cumva consistenţă.Ascultând albumul ăsta îmi dau seama că sunt anumite pasaje alarmante, ieşite cumva din linie.E foarte plăcut să cânţi într-o zonă a excepţiei muzicale. Ceea ce facem noi cu ea e mai mult o formă de comunicare umană. Şi întâlnirile noastre de la repetiţii nu ne pregătesc tehnic pentru următorul concert, ci ne leagă. 

Mihai: Aş mai avea şi eu de zis ceva! Vreau să specific că tot ce am cântat noi patru până acum nu aduce nicio inovaţie, e doar o bucurie a  noastră. Chiar dacă ne numim Avant`n`Gard, treaba asta a mai fost făcută de prin anii ’50-’60-’70 încoace, chiar şi prin anii `20 , dacă nu mă înşel.

Maria: Când te apuci de cântat, ai impresia că inovezi, că eşti foarte tare, dar cu cât cânţi mai mult, realizezi cât de greu ar fi să creezi ceva nou.

Mihai: Exact. Cu cât încerci să creezi ceva nou, cu atât e mai greu să îţi aduci un aport nou, fie şi un sunet complet diferit de ceea ce cântau zecile de mii de trupe de pe piaţă. Eu unul, fiind căutător de trupe, am dat de o singură trupa – Adebisi Shunk din Anglia – care  are un sound total nou, deşi e o trupă tânără. Ceva alternativ, punk-rock.

Călin: Ceea ce am observat din multe interviuri este tendinţa trupelor de a ocoli termenul comercial, pentru că a prins conotaţii negative. Până la urma, orice disc pe care îl găseşti într-un magazin şi se vinde e comercial, deci comercial nu înseamnă neapărat muzica proastă. Şi de ce să nu se vândă? Chiar şi muzică ar trebui să se expună şi să se vândă, ca să poată ajunge la cât mai multe urechi. Da, clar, muzica e un domeniu atât de vast, care începe de la muzica şamanică încoace şi nu ştiu cât puteam aduce ceva nou, dar avem o abordare.

Mihai: Oricum, noi nu cred că ne-am propus să facem o muzică elitistă. Suntem ne-comerciali, dar dacă intri în sfera elitistă, vezi că e de fapt o chestie normală.

Maria: Eu văd ceea ce facem cu Avant'n'Gard ca pe o muzică necesară pentru România anilor noştri. Oamenii se ataşează de un stil. Noi nu vrem să ne încadrăm în niciun stil.

Nu căutăm să ajungem în topuri. Căutăm să fim mulţumiţi ca muzicieni şi, dacă lumea e bucuroasă, cu atât mai bine... Nu căutăm acel tip de ataşare de un anumit gen, ci o ataşare naturală faţă de acest tip de performance.

OK,OK. Nu e nimic nou în ceea ce priveşte sound-ul, abordarea muzicală, dar aţi venit cu ceva nou pe scenă muzicală românească. Sunt foarte puţini că voi, pe zona asta.

Gabi: Hahha, nimeni ca noi!

Mihai: Ah, uite, nu ştiu dacă asemănător sau în aceeaşi direcţie, ar fi o trupă din Miercurea Ciuc parcă, Tündérground, care trece aşa liber de la un stil la altul, fără nicio regulă. Da, psihedelic-rock-trance zic ei. Dar mai e şi Nu & Apa Neagră.

Călin: Măi, da. Dar Tündérground au multe reguli la nivel de piesă. Poate e chiar o confuzie stilistică... Clar există filonul ăsta comun dintre Avant`n`Gard şi Nu & Apa Neagră. În orice caz, pecetea asta experimentală e foarte bine reprezentată şi în scena electro din România. Ceea ce ne bucură este faptul că am reuşit să aducem acest exerciţiu de apartament, această improvizaţie pentru prieteni şi pe scenă, în faţa oamenilor.

Maria: Publicul ne-a primit cu drag.

Călin: Suntem invitaţi să cântăm în cluburi, ceainării, la festivaluri.

Mihai: Şi, mai departe de asta, niciodată nu am vrut să scoatem în faţă tehnica.Să zicem mamă, ce compoziţie! Nivelul avansat nu iese foarte în faţă.  

Maria: Noi suntem avansaţi, dar nu vrem s-o arătăm...

Călin : Dacă mai stăm 15 minute de vorbă, ajungem să spunem că suntem cei mai tari şi că nici nu mai e nevoie să scoatem album.

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
•