Héroes del Silencio - Senderos de Traición

Poate nu la fel de puternic, ca sound, precum Avalancha (1995), însă suficient de rock și cu versuri pline de substrat. Făcând o pa­ranteză, personal, nu încadrez Héroes Del Silencio în sfera Latin Rock, decât geografic vorbind. Dacă veți asculta alți exponenți ai genului amintit, precum Aterciopelados, Mana, Zoe, Los Enemigos, Andres Calamaro sau La Quinta Estacion, veți face comparația și-mi veți da dreptate. Revenind pe „cărările trădării”, apariția anului ‘90 este cea care a dat şi cele mai multe dintre hiturile formaţiei, dar şi care a conturat cu adevărat identitatea trupei.

Al treilea material de studio din­­­­­­­­­­­tr-un total de cinci lansate până în prezent (tot mai multe zvonuri anunță revenirea formației, după 16 ani; de asemenea, în 2007, a existat un turneu de reconciliere), Senderos de Traición are toate datele necesare unui disc de referinţă. Se năpusteşte asupra noastră, mai întâi, vibraţia riffului Entre Dos Tierras, apoi spiritul din Maldito Duende. Urmează La Carta, Malas Intenciones, Oración sau Despertar. 

Tot aici găsim şi balada Con Nombre de Guerra. Toate au în comun texte care exprimă dezamăgirea şi decăderea, povestesc re­­laţii eşuate sau vorbesc despre senzațiile tari date de narcotice, trădarea în dragoste, trădarea destinului sau a societății. Totuşi, fără urmă de regret (şi poate că în asta stă secretul) pentru cele făcute şi spuse, Enrique Bunbury (voce, chitară), Joaquin Cardiel (bas), Juan Valdivia (chitară) şi Pedro Andreu (baterie) compun un grup şi un album, pe bună dreptate, para todos los rockeros y para siempre.