From Ireland with… Cranberries

Extravaganța n-a constat doar în imagine și în ideea că o fată poate conduce o trupă rock, ci în faptul că a demonstrat că o poate face bine. Formația irlandeză aducea o voce care trecea cu ușurință de la suav la agresiv, avea uneori un aer frivol, dar revenea repede la seriozitate. Riff-urile erau bine plasate, la fel și break-urile. Realmente, o prezență electrizantă. De fiecare dată, ascultând în mod deosebit Dreams, visam Irlanda.

O vedeam misterioasă, verde și – poate ca urmare a videoclipului – cu o vegetație fabuloasă. Aflându-mă acolo, am putut constata... De ce nu vorbesc la timpul prezent despre The Cranberries? Pentru că, după aproape 20 de ani, păstrez aceeași senzație. Îmi transmit aceleași emoții, sunt la fel de energici. Și mai cred că pauza le-a făcut bine. The Cranberries au ajuns în România în 2010.

Credeați că au spus tot atunci? Revin cu un nou album. Unul care, spun eu, are un aer mai melancolic decât celelalte cinci. Chiar dacă, în topul personal, Everybody Else Is Doing It, So Why Can't We? ocupă primul loc, Roses nu a trecut neobservat. Au vândut peste 14 milioane de discuri doar în Statele Unite, au 4 albume în Billboard 200 top 20 (Everybody Else Is Doing It, So Why Can't We?; No Need To Argue; To the Faithful Departed și Bury the Hatchet) și 8 single-uri în Modern Rock Tracks chart din Billboard. Vor amuți încă o dată publicul de la București?..