Exclusiv! Hier kommt Die Toten Hosen

Campino (Andreas Frege), Andi (Andreas Meurer), Breiti (Michael Breitkopf), Kuddel (Andreas von Holst) și Vom (Stephen George Ritchie) formează una dintre cele mai titrate formații germane punk-rock.

Pornind de la sintagma „Punk’s Not Dead”, ce puteți spune despre schimbarea stilului Die Toten Hosen de-a lungul anilor? Cum mai arată punkul astăzi? Nu pare la fel de puternic ca în anii ’80, deși, având în vedere schimbările politice și economice, această mișcare ar fi trebuit să ia aploare în vremurile astea.

Am făcut parte din mișcare punk a sfârșitului anilor ’70 și începutul ’80. Dusseldorf era unul dintre cele mai importante trei orașe din Germania, alături de Berlin și Hamburg. Scena de aici era foarte vivace, multe trupe au luat naștere aici și la fel de multe formații punk din Anglia veneau să concerteze. Idolii noștri erau 999, The UK Subs, The Vibrators, The Damned, The Clash, The Ramones, Johnny Thunders etc. Dar ne plăceau și AC/DC și Motorhead. Când am fondat Die Toten Hosen, în 1982, am încercat să adoptăm acest stil. Mișcarea punk-rock a acelor vremuri s-a împărțit tot mai mult în diferite scene și și-a pierdut puterea și semnificația. De-a lungul anilor, s-au întâmplat multe în muzică și noi am devenit tot mai deschiși către alte stiluri. Formații ca Faith No More sau Rage Against The Machine au dezvoltat ceva nou și ne-au marcat muzica. Am putea spune că folosim încă aceleași ingrediente, dar acum știm să ne folosim instrumentele mai bine decât în urmă cu 30 de ani. Punk-rock, ca mișcare reală, a încetat să existe acum mult timp, dar credem că întotdeauna vor exista oameni care își vor spune punkiști, care au aceleași rădăcini muzicale ca noi și care împărtășesc aceleași idei, precum anti-rasismul. În această idee, punk-rock va fi întotdeauna importantă pentru anumiți oameni.

Cum vedeți aceste schimbări? Mai ales că Germania are o influență puternică în ceea ce privește evoluția Europei.

Germania poate fi puternică din punct de vedere economic și politic, dar cred că nu are vreo influență culturală asupra altor țări. Peste tot în Europa oamenii încă se uită spre Anglia și Statele Unite, pentru muzică și film. În afară de asta, sunt multe scene care co-există în fiecare țară, precum hip-hop, punk-rock, electro, dub, ska etc. Cred că fiecare dintre ele este rezultatul unui schimb al unor scene din țări diferite.

Die Toten Hosen este o formație germană care a reușit peste hotare fără să cânte neapărat în limba engleză. Așadar, ați demonstrat că nu e o necesitate asta. Care este rețeta succesului?

Când concertăm în țările scandinave, de exemplu, cântăm în engleză, dar în America Latină, unde se vorbește foarte puțin engleză, publicul e obișnuit cu piesele noastre în limba germană, așa că preferă să le audă în original, ca să poată cânta cu noi ce au auzit pe discuri. Este uimitor cum în state ca Rusia sau Uzbekistan oamenii știu destul de bine despre ce cântăm, trecând bariera lingvistică.

Câteva cuvinte despre al 15-lea album de studio, Ballast Der Republik, și ce vom vedea la Sibiu pe 10 august...

Cu acest album am încercat să ne descotorosim de unele obiceiuri și șabloane vechi pe care este normal să le ai când te afli într-o formație cu aceiași oameni de 30 de ani. Am muncit mult să găsim noi căi de a ne exprima, dar, în final, am folosit aceleași ingrediente pentru piesele noi, însă, cumva, ele se simt mult mai proaspete și pline de viață decât cele de pe ultimele două albume lansate până la Ballast.

Pentru concertul de la Sibiu vom combina piese vechi și noi, după trei decenii avem multe cântece din care putem alege și este amuzant să schimbăm setlist-ul la fiecare show.

Cum vă așteptați să fie vizita în România?

Profităm de fiecare ocazie să cântăm în locuri în care nu am mai fost vreodată, așadar, când am primit invitația să concertăm la Sibiu, ne-a luat o secundă să ne hotărâm. N-am mai fost niciodată în România, deci abia așteptăm. Când mergi undeva cu formația impresia despre țara respectivă este mult mai puternică decât atunci când mergi ca turist. Așa ai ocazia să întâlnești imediat oameni cu care vorbești, care te duc în baruri și cluburi pe care nu le-ai găsi ca turist, vezi publicul, urmărești și celelalte trupe din festival. Este întotdeauna interesant să explorezi noutatea, chiar dacă pentru puțin timp.

În cei 30 de ani de carieră, ați văzut și experimentat multe. Cum l-ați văzut, cum a evoluat publicul vostru?

Când am început să cântăm, veneau să ne vadă undeva între 50 și 500 de oameni în fiecare seară. Punkiști. Când am început să fim tot mai cunoscuți, publicul a început să fie destul de eterogen – punkiști, rasta, ascultători de alternative sau microbiști. Astăzi, audiența este foarte amestecată ca vârstă, stil, dar este minunat când un concert devine o mare petrecere cu toți acești oameni.

O curiozitate personală: se spune că ați rezervat un spațiu pentru 17 persoane la cimitirul Südfriedhof din Dusseldorf... cântați Viva la Muerte... ce este moartea în opinia Die Toten Hosen?

Da, ne-am cumpărat propriul mormânt la cimitirul din orașul nostru natal – facem totul împreună în viață, așa că ne-am gândit că putem să dormim somnul de veci împreună. Pentru mine, moartea este o trecere în altă dimensiune. Am sentimentul că moartea nu este sfârșitul tuturor lucrurilor, că sufletul va trăi într-o formă sau alta. 

Citește și varianta în engleză a interviului