Efectul Placebo pe stadionul Iolanda Balaș Söter

Evenimentul din 6 august ne-a lăsat un gust plăcut, deși după atâtea review-uri în care toată lumea se plânge de cozile de la bauturi, în continuare nu se ia nici un fel de măsură. Nu am înțeles nici acum de ce am fost nevoiți să ne lăsăm la intrare sticlele de suc, având în vedere că am cumpărat sucul tot în sticle de plastic, iar berea putea fi luată și la cutie... Ne-am bucurat că gazonul nu a fost acoperit și ne-am putut bucura de iarba verde.

Live. Primii pe scenă au urcat cei de la Grimus, care au sunat bine, dar n-au reușit să stârnească publicul, ce probabil își păstra energia pentru trupa britanică al cărei show a început în jurul orei 22:00. Timp de 90 de minute, am ascultat Kitty Litter, Battle for the Sun, Every me and every you, Speak In Tongues, Blackeyed, Special Needs, For What is Worth, I Know, Slave to the Wage, Bright Lights, Meds, Teenage Angst, Song to say Goodbye, The Bitter End. Placebo a revenit pe scenă pentru un bis de 4 piese: Running up that hill, Post Blue, Be Free și Infra-Red. (Dacă am omis vreo piesă, ne spuneți voi). Producția showului a fost reușită. Lucru britanic... O scenă destul de mare, cu lumini bine amplasate și câteva plasme care ofereau close-up-uri cu trupa.

Intervenția lui Brian Molko - prin care le-a recomandat celor care filmau cu telefoanele că mai bine să se bucure de concert, de moment, pentru că nu vor mai avea parte de același lucru când vor revedea, peste câteva luni, filmările - nu a făcut decât să fie, parcă, o citire a gândurilor noastre. Dar nu mulți i-au urmat sfatul. Poate data viitoare...