Dracula Bass Festival 2: Negrescu & Di Piazza, o combinaţie jazz-blues

Împreună cu cei doi instrumentişti bulgari cu care colaborează de mai multă vreme, Vassil Spassov (pian) şi Hristo Yotsov (baterie), Pedro Negrescu (la contrabas, de data aceasta) a pregătit o oră de introspecţie, cu puseuri de energie - ca o luptă continuă a muzicienilor cu instrumentele.
Audienţa, chiar dacă redusă numeric faţă de prima seară, a ţinut pasul, nu a scăpat niciun acord, nicio măsură. Cu tonuri grave, contrabasul nu face altceva decât să dea tonul. Dacă alături îi stau pianul şi bateria, atunci tabloul este complet. Poate cel mai delicat instrument din câte există, pianul este capabil să redea în sine atmosfera de poveste (ceea ce este ori ar trebui să fie pentru unii muzica). El ştie când să urce sau să coboare, când să înfioare ori să liniştească. Este un favorit personal, cum ar spune americanii, de unde şi această pledoarie.
În cazul Pedro Negrescu Trio bateria nu este un accesoriu, a completat setul, iar grupul a convins (încă) de la prima piesă.

Din Franţa, Dominique di Piazza blues & beyond 4et. Sau, i-am mai putea spune, jazz cu muzicuţă. Instrumentistul francez de origine siciliană urcă pe scenă de trei decenii şi, aşa cum a fost prezentat, notorietatea sa a crescut graţie colaborării cu John McLaughlin. Mânuieşte un bas invenţie proprie, alături având o chitară (Yannick Robert), o baterie-percuţie (Yoann Schmidt) şi o muzicuţă (Sebastien Charlier). A fost un recital de virtuozitate.
La limita blues-jazz, cele cinci corzi ale basului lui Piazza au făcut să vibreze întreaga curte a Green Hours, lucru care sper să se întâmple şi în această seară, când pe scenă vor urca Dixie Krauser & Mario Florescu, urmaţi fiind de Mats Eilertsen Skydive. Tot la Green, tot după ora 19:30.

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
•