Cronică - Turneul Stradivarius...

M-am ales cu o surpriză extrem de plăcută. Chiar în ziua concertului final (finalul 1, de fapt, căci va avea loc şi un final 2 la cererea publicului – la Teatrul Mic, pe 12 iunie), violonistul a postat ultimele două terţine din sonetul Obsession al lui Baudelaire. Le citez mai jos, întrucât concentrează ideea sub care a şi fost gândit acest turneu: obsesiile.

„Ce dragă mi-ai fi, Noapte! dar fără mândre stele;

Lucirea lor repetă un prea ştiut limbaj!

Eu vreau abisul negru, ascunsul lui miraj!

Dar nopţile-tenebre sunt pânze mari, şi ele,

Pe care-s mii de chipuri ce le-am iubit de mult

Şi care-acum, luminii, din ochii mei s-au smuls.”

Pe de o parte, sunt obsesiile compozitorului Eugène Ysaÿe, apoi ale celor şase violonişti dedicatari (în ordine: Joseph Szigeti, Jacques Thibaud, George Enescu, Fritz Kreisler, Mathieu Crickboom, Manuel Quiroga) şi, deloc în ultimul rând, ale artistului care le trăieşte de fiecare dată când încearcă să le prezinte publicului. În timp ce Tomescu cânta a cincea sonată, pe ecranul din spatele scenei au curs imagini cu cei şase violonişti legendari.

Compuse în vara lui 1924, cele şase sonate pentru vioară solo sunt dedicate câte unui violonist-prieten al lui Ysaÿe, ca un omagiu, încercând să le facă acestora un portret muzical sau măcar să sugereze, să amintească, prin infime citate sau caracter, muzica pe care aceştia o aveau aproape de suflet (mai explicit în sonata dedicată lui Kreisler sau în cea dedicată lui Quiroga, ultima compusă în stilul unei habanera). În sonata a doua, coşmarul numit Dies irae se suprapune pedepsitor temei din preludiul de Bach, citat chiar în desciderea lucrării. E o muzică ciudată, cninuită şi nostalgică, cu o nostalgie după un fin de siècle dispărut pentru totdeauna, dar ale cărui amintiri sunt imposibil de şters. Ne aflăm după un razboi care a devorat Europa şi care a ras tot ce era idilic în vechiul continent, permiţând avangardelor să pună la zid toată arta şi nu numai.

Revenind la concert, sala arhiplină, cum e mereu la Tomescu, a fost în stare aproape pe tot parcursul serii să nu facă zgomot şi să intre în poveste. Decorul minim – scena în obscuritate cu un ecran mare alb în spate – lăsa posibilităţi nelimitate celor trei: Alexandru Tomescu şi actorii Ana Pepine şi Paul Cimpoieru. Dacă violonistul descătuşa usa cu obsesii, cei doi actori încercau să prelungească vizual acest chin interior, cu disperările şi furtunile lui. Pentru sonatele acestea este nevoie de un violonist dispus să-şi distrugă vioara. Sunt un exerciţiu de virtuozitate, şi încă unul copleşitor, dar care, cum spunea însuşi Ysaÿe, este abia primul pas pentru a descoperi, în spatele vălului de agilitate tehnică, adevărata muzică. Tomescu a avut tot ce trebuie pentru cele şase sonate: virtuozitate, putere de concentrare şi forţă. Şi a reuşit să transmită, să inducă şi publicului concentrarea lui pentru ca acesta să reuşească să intre în poveste. De câteva ori, în obscuritatea periculaosă a sălii, am avut impresia că mă aflu într-un film de Hitchcock sau de Kubrick. Garantez că a fost cu senzaţii tari. În L’Aurore, prima parte din a cincea sonată, totul a fost atât de aproape de linişte şi de vis, încât publicul nici nu lăsa impresia că mai respiră.

Actorii Ana Pepine şi Paul Cimpoieru au fost prezenţe inspirate şi exact cât a trebuit. Dacă ar fi stat continuu pe scenă, ar fi cerut prea multă atenţie din partea publicului. Aşadar, nimic strident şi în mare linişte, încarnând obsesii, notele partiturii, îndoielile şi chinul unui artist virtuoz. Totul natural şi fără urmă de efort. În bisul oferit, capriciul 9 de Paganini, cei doi actori au imaginat un cuplu cu mai multe măşti care urmărea muzica, snobeşte sau şmechereşte, spre deliciul publicului care a ovaţionat minute în şir prestatia de pe scenă.

O seară minunată cu o muzică mai puţin cunoscută publicului de la noi, o seară în care Alexandru Tomescu a riscat să cânte aşa ceva şi i-a reuşit de minune.

Dacă nu aveţi bilet pentru finala 2, cea de pe 12 iunie de la Teatrul Mic, grăbiţi-vă! Va fi o seară cu obsesii şi cu malinconii.

Galerie foto:

• 
•