[ X ]
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe...
abonare newsletter | caută:
Patricia Marinescu publicat la: 7/06/2012
A fi sau a nu fi crawling după Linkin Park

A fi sau a nu fi crawling după Linkin Park

Pentru prima dată în România, la 10-12 ani de când piesele lor se aflau între primele opțiuni ale playlistului home-made, Linkin Park concertează la București.

De dragul vremurilor, dar și pentru că, incontestabil, este una dintre trupele care au adus alternativ-rap-rockul în atenția lumii întregi, am mers să-i văd.

 

Sub amenințarea unei ploi care nu s-a arătat, concertul a început înainte de apus. Poate asta a și făcut ca publicul să se dezlănțuie abia la jumătatea show-ului. Hiturile au curs unul după altul, timp de 90 de minute. Tinfoil Intro / Faint / Papercut / With You / Runaway / Given Up / Blackout / Somewhere I Belong / New Divide / A Place For My Head / Lies Greed Misery / Points Of Authority / Waiting For The End / Breaking The Habit / Iridescent / Catalyst / What I’ve Done / One Step Closer / Burn It Down / In The End / Numb / Bleed It Out.

 

Se pare că elementul, să-l numesc, „crucial” pentru mulți a fost absența din setlist a uneia dintre consacrate, Crawling. Ulterior, organizatorii au dezvăluit că piesa era în plan, însă trupa a hotărât brusc schimbarea ei cu A Place For My Head. Nu-i bai, poate data viitoare! Destule argumente au venit dinspre public: când vii pentru prima dată într-o țară și ai câteva hituri în palmares, le cânți pe toate! Da, e ca și cum Black Sabbath ar veni la București și ar cânta doar cele 15 piese nou-nouțe. No Paranoid!

 

Publicul s-a bucurat de fiecare sunet, acord, fără să taxeze nici măcar „prăbuşirea” DJ-set-ului. „Brad, ar fi bine să iei chitara și să cânți!”, a venit după ceva vreme de piuială îndemnul lui Chester. Și poate că așa ar fi fost și mai... „umani”.

 

A fost un concert corect, care a demonstrat calități vocale și un marketing puternic, dar poate prea puțin convingător ca show. Sincer, mă așteptam la ceva mai spectaculos. La o reală interacțiune cu publicului – da, am  notat baia de mulțime făcută de Mike la finalul piesei In The End, și la mai mulți decibeli.

 

Suprinzător, nu am plecat de la Romexpo asurzită. S-a auzit limpede, am auzit fiecare cuvânt spus în microfoane, dar și pe cele din jur. Iar pentru un astfel de rock, cred că ar fi mers ceva mai multă putere.

In the end... Sabotage, hitul Beastie Boys, a avut parte de poate cea mai intensă reacție a publicului, care a rămas cu speranța că data viitoare Linkin Park vor cânta „decât” Crawling.

FOTO: EVENTS / Cristi Mitrea 

 

 

Taguri: