2011 in 12 albume de ascultat

Adele - 21

Este revelaţia anului. Voce, emoţie, ritmuri pop, soul, blues şi rock. Al doilea album al artistei britanice a fost lansat în ianuarie, însă după 11 luni nu şi-a pierdut din impact. Am fost ameţiţi de Someone Like You, nu ne-am dezmeticit bine şi a venit peste noi Rolling in the Deep, apoi Rumour Has It. Garantăm că, în afara single-urilor, întregul material este foarte bun. Sursa inspiraţiei acestui album a fost, spune Adele, despărţirea de iubitul ei. Îi doresc cât mai puţine despărţiri, dar să continue cumva să lanseze materiale la fel de valoroase. Nu vrem tocuri şi siluete impecabile, avem nevoie de voci adevărate. 

Jimi Hendrix - Winterland
Stăm față-n față cu un set de patru discuri (pot fi și cinci, în variantă deluxe), ce conține pentru prima dată laolaltă unele dintre cele mai importante creații Hendrix, interpretate live în timpul a șase concerte susținute în San Francisco, în 1968. Show-uri remasterizate, cu un sunet perfect. Foxey Lady, Lover Man, Like a Rolling Stone, Hey Joe sau Purple Haze. Nu lipsesc Little Wing, Fire și nici Are You Experienced. Tot regalul se încheie cu un interviu de aproximativ 20 de minute, realizat în spatele scenei. „A whole lotta Hendrix”, cum este descris de BBC, Winterland nu trebuie să lipsească din colecția unui cunoscător.

The Horrible Crowes - Elsie
Americanul Brian Fallon, liderul The Gaslight Anthem, s-a alăturat chitaristului Ian Perkins pentru un proiect „de suflet”. Spune despre primul album în formula The Horrible Crowes că este un imn adus celor singuri, dar vă asigur că poate emoționa pe oricine. Are o linie melodică puțin șlefuită, versuri directe și uneori crude. Avem de-a face cu un album natural. Behold The Hurricane și-a meritat din plin soarta de prim extras single, însă eu am început albumul de la jumătate, ascultând repetat Ladykiller. Un material perfect pentru orice moment al zilei, chiar pentru orice stare. 

Whitesnake - Forevermore
Whitesnake este, fără discuție, o trupă care nu mai are nimic de demonstrat, dat fiind faptul că țin sus steagul Heavy/Rock/Blues-ului de peste 40 de ani. Coverdale nu a excelat niciodată ca textier („I Want Some Love, I Want It Now, I'm Gonna Take It, Any Old How’’, Steal Your Heart Away), dar, ca vocal și frontman, jos pălăria.
Whipping Boy Blues şi Evil Ways sunt două dintre piesele energice, cu riff, puternic înrădăcinate în blues. Easier Said than Done, I Need You (Shine a Light) și Fare Thee Well, ce mă duce cu gândul la al lor We Wish You Well sunt baladele marca Whitesnake de pe album. Ca să descriu albumul în două cuvinte… i-aș spune „sănătate curată”... Recomand ascultarea Forevermore la volum ridicat!

Ben Howard - Every Kingdom
Albumul de debut al folkistului britanic Ben Howard este o bijuterie – zece piese într-o notă dulce-amăruie, cal­dă, intimă. Vo­­­cea, la limita dintre sensibilitate şi disperare, care, împreună cu maniera lui de a cânta la chitară, acel „fingerpicking” pe care îl veţi auzi, cuceresc, iar de aici până la a asculta albumul în neştire, nu e mult. Old Pine (primul single) este o piesă, să îi spunem „progresivă”, excelent de as­cul­tat şi cântat împreună cu o mână de prieteni, undeva, pe munte. Al doilea single, The Wolves, este cel care m-a făcut să aştept nerăbdător lansarea albumului. Keep Your Head Up este cea mai optimistă piesă de pe album. Veţi descoperi ici-colo influenţa Paul Simon, ceea ce nu poate decât să încânte. Textele, deşi descriu relaţii eşuate şi dragoste neîmplinită, nu sunt deloc previzibile.

Nick Cave and the Bad Seeds - The Boatman's Call
O reeditare a unuia dintre cele mai bune albume lansate de Cave & The Bad Seeds. Aceeași aură întunecată, multă melancolie și un Idiot Prayer fără vârstă. Aportul lui Flood, producător de bază pentru U2, Killers, NIN sau Smashing, se simte din plin, mai ales în ceea ce privește West Country Girl. Un disc şi pentru atmosferă.

The Parlor Mob - Dogs
Am aşteptat trei ani albumul ăsta! Eram convins că se va ridica la aşteptările mele. Nu apucasem încă să îl ascult şi deja îmi pierdusem jumătate din entuziasm întrebându-mă cât timp o să aştept până la următorul? Primul lor album,  And You Were a Crow, a făcut parte din categoria „îl ascult şi abia aştept să se termine, să o iau de la început”. Ciudat sentiment! The Parlor Mob nu este o trupă underground, dimpotrivă, se îndreaptă spre mainstreem, dar fără să caute cu disperare drumul. Albumul, foarte bine balansat, are piese cu riff puternic: Fall Back sau Take What’s Mine, piese acustice: Holding On Slip şi Through My Hands, şi una dintre cele mai frumoase balade pe care le-am ascultat în ultimul timp, I Want to See You. Materialul se încheie paradoxal cu The Begging, o piesă care m-a dat pe spate, pur şi simplu. Rog organele abilitate să se autosesizeze şi să îi aducă pe băieţii aştia în al nostru spaţiu… carpato-danubiano-pontic! 

Coldplay - Mylo Xyloto
De la albumul Viva la Vida or Death and all His Friends (produs de Brian Eno), Coldplay au devenit ceva mai „atmosferici” și mai experimentali.
Cel mai recent material discografic, Mylo Xyloto (tot cu Brian Eno producător), este creat în aceeași manieră, având ecouri și sintetizatoare din plin.
Este un album care se vrea a fi conceptual – o poveste de dragoste cu final fericit, dar care, în ceea ce mă privește, nu și-a atins scopul. Singurele piese care mi-au rămas în minte sunt Every Teardrop is a Waterfall, Paradise și un “Radiohead meets U2”, Major Minus. Rihanna colaborează la piesa Princess of China (?!), ceea ce îmi pare un featuring de imagine, pentru că am fi putut la fel de bine să auzim o voce bună mai puţin cunoscută. Mylo Xyloto nu este un album slab, poate doar sub așteptările mele, dar este fără doar și poate un material excelent pentru live.

Tom Waits - Bad as me
Cel mai recent material semnat Tom Waits nu face decât să te aducă în situația în care renunți a mai asculta, cel puțin pentru o perioadă, vreun alt artist. Ești ostatic de bunăvoie. Pe ritmuri îndrăcite, ce se armonizează perfect cu cel mai fin whisky, pornim din Chicago, cu aer boem de rhythm & blues, traversăm diverse stări, regăsim un Tom Waits romantic, iar Kiss Me Like a Stranger, unde „I want to believe that our love's a sin”, este tulburător.

Experimentăm, așa cum ne-am obișnuit. N-am rămas indiferenți nici când i-am auzim strigați pe Jagger și Richards în replica Satisfied. Cât despre piesa care dă titlul albumului, ea reunește toate simbolurile lui Waits. Back In The Crowd este nostalgică, emoționantă. Bad As Me, un disc ce se încheie cu New Year‘s Eve, îl reconfirmă pentru a 17-a oară pe Waits ca personaj ce întrupează multiple caractere, însă cu o muzică şi voce singulare.   

Johnny Winter - Roots
Johnny Winter is „alive and kickin”. Revine cu un nou album de studio după o pauză de 7 ani. La onorabila vârstă de 67 de primăveri şi la 40 de ani distanţă de primul album, „bunicuţul” îşi invită câţiva prieteni să colaboreze pe acest album (după cum îi spune şi numele) de coveruri după piese clasice blues. Printre ei se numără Edgar Winter (fratele său), John Popper de la Blues Traveler (un muzicuţist năprasnic), Sonny Landreth, „one of the best slide-guitar players in the world” – aşa cum a fost numit de următorul invitat, Warren Haynes, membru Allman Brothers şi Gov’t Mule. Rezultatul este previzibil. Un album excelent! Vă reamintesc, pe această cale, că la 23 februarie, Johnny Winter, unul dintre cei mai buni chitarişti din toate timpurile, conform topului făcut de revista Rolling Stone, va concerta la Sighişoara Blues Festival. 

Various Artists - ZZ TOP: A tribute from friends
Lucrul remarcabil de pe acest album este line-up-ul: Wolfmother, Nickelback, Duff McKagan’s Loaded, Filter, Mastodon și Daughtry. Avem și un supergrup – Steven Tyler, Johnny Lang, Mick Fleetwood şi John McVie – numit M.O.B, care aduce omagiu acestei „Little Ol' Band from Texas”. Singura piesă interpretată într-o manieră proprie e Rough Boy, de Wycleaf Jean, însă această variantă se îndepărtează mult de sensibilitatea și umorul originalului. Jamey Johnson încheie albumul cu un La Grange de 8 minute, un jam continuu, care parcă încearcă să salveze mediocritatea albumului. Vorbind de albume tribut, aștept noutate în interpretare, nu doar copii contemporane.

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•