Best of 2012. 2012 în turnee
Anul 2012 a fost pentru viaţa muzicală a României anul modei/maniei turneelor. Cu flautul de aur, cu un pian călător, cu un violoncel amorezat de minuni preclasice, cu o vioară obsedată de capriciile sonatelor lui Ysaÿe, toată lumea bună a plecat să colinde ţara.
Cu folos: artistul devine mai vizibil, apoi, ceea ce şi este esenţial, publicul din provincie se întâlneşte cu artişti importanţi care într-adevăr au ceva de spus.
Răzvan Suma a avut parte chiar de două turnee, ambele cu acelaşi program: cele şase suite pentru violoncel solo ale lui Bach, adică lucrări pe care orice meloman le-a ascultat măcar o dată.
Ce mi-a rămas mie după şase luni de la recitalul de la Sala Radio? În primul rând, o sănătoasă impresie de libertate a interpretării, fără strânsorile castratoare ale vreunei dogme, fără mofturi de interpretare „autentică”, cel mai adesea antiseptică şi de neascultat, apoi un patos măsurat, dar fără exagerări şi, după toate astea, un sunet minunat al instrumentului. Din fericire, programul turneului a fost înregistrat de artist (un dublu CD la 59 de lei).
Pentru Alexandru Tomescu, turneul anual cu foarte mediatizata vioară a devenit deja o tradiţie, doar că de data aceasta a riscat mai mult, întrucât a propus un program puţin cunoscut (şi nu neapărat foarte accesibil) publicului larg: cele şase suite pentru vioară solo ale lui Ysaÿe, care, spune legenda, se vor o replică a sonatelor şi partidelor de Bach. Că puţină lume se încumetă să le cânte e altă poveste. Alexandru Tomescu nu este interesat de virtuozitatea pură, de velocitatea degetelor în priză (Ruggiero Ricci), nici de patetismul şi freamătul chinuitor (Gidon Kremer) şi se apropie mai degrabă de o subliniere a arhitecturii sonore, fiind atent la profunzimea scriiturii.
Cum ne-a obişnuit, şi acest turneu a fost urmat de o apariţie discografică (39 de lei).
Aşteptăm cu interes şi surprizele din anii următori, pe care îi vrem mulţi, căci ambii muzicieni au în jur de 35 de ani.