Vânătoru' și veganu'

Burebista vânătoresc

În restaurantul de vizavi de ambasada americană mai intrasem acum vreo 5 ani, cu ocazia unei recepţii. Nu-mi dis­plă­cuse atmosfera, dar voiam să mă­nânc din meniu. Duminică, prânz întârziat, doar 2 mese ocupate. Mă aşez sub statueta lui „Burebista. The greatest Dacian leader who ruled from 82BC-44BC”, care mă veghează împreună cu o acvilă. Mă simt în siguranţă. Meniul e ofertant, foarte românesc, cu tot felul de cărnuri, cu brânzeturi, cu salate, cu ciorbe şi deserturi de pe meleaguri dacice.

Dar eu am venit pentru vânat şi încep cu terină de cerb cu ciocolată (32 lei), udată cu palincă (8 lei/50 ml), continui cu mistreţ cu sos de mere, ghimbir şi cartofi cu chimen (49 lei), ca să termin cu cremă de zahăr ars (9 lei). Servirea e bună, promptă, iar primul fel mi-a fost adus în cam 5 minute. 5 discuri de carne mult prea bine tocată, cu migdale şi cu bucăţele de ardei gras, stropite cu ciocolată şi cu mare reţinere. Nu prea are contur, mi-ar fi plăcut să aibă verdeaţă, să fie niţel mai elaborată. Şi cu mai multă ciocolată şi mai bună, mai aromată. Şi cred că şi o altă formă ar fi fost mai bună. Mistreţul e gustos, bine pătruns, merge excelent cu merele, cu ghimbirul ras, iar cartofii sunt delicioşi. Alături am avut o salată de bureţi muraţi (8 lei), mare şi bună (trebuie s-o condimentaţi), a cărei textură s-a potrivit de minune cu cea a cărnii.

Ca să simţiţi toate aromele, încercaţi să prindeţi în furculiţă carnea, mărul şi cartoful şi, dacă sunteţi dibaci, bureţii. Sosul e bun, clasic pentru acest tip de carne, şi e îngrijit. Neapărat să luaţi vin. Eu nu am cerut, pentru că sunt doar româneşti şi doar la sticlă. I-am simţit lipsa, pentru că vinul roşu (aş fi preferat Chateau des Tourelles, 1996) completează şi întregeşte asprimea cărnii, oricum ar fi gătită. Desertul, ca şi mistreţul, a fost recomandarea ospătarului şi a fost bun. Servit, însă, într-o farfurie nepotrivită, mare şi cam plată, astfel că deliciosul sos rămâne acolo. Concluzia: aproape delicios, deloc vicios.

Burebista vânătoresc

Batiştei 14, 021.211.98.29, 0755.041.490;
www.restaurantvanatoresc.ro

Vizualizare hartă mărită

Barca

După ce numărul trecut v-am prezentat o doamnă care a făcut  trecerea la mâncarea „raw”, am avut norocul să dau de un asemenea restaurant. Tocmai ieşisem de la „Zexe”, plin de arome şi de cărnuri... Multă lume în cele 2 camere aranjate cu gust, în „Barca” adică. Albul şi negrul sunt dominante. Oricum, nu e auster, cum ţi-ai putea închipui citind că e un restaurant creştin şi vegetarian. Servirea e în regulă, să zicem. Mai e loc de promptitudine.

Meniul are şi o secţiune cu „foc”, adică mâncare gătită normal. Pentru început iau limonadă cu ghimbir şi mentă (9 lei) şi cafea de cicoare şi vanilie (6 lei). Sunt bune, dar nu prea am simţit vanilia. Limonada e foarte răcoritoare. Nu este permis fumatul, aşa că până vă este servită mâncarea (durează cam 20 de minute) aveţi timp să vă gândiţi la orice. Supa de avocado (12 lei) e rece, cu post-gust pregnant de castravete, e verzuie, e fresh, foarte păstoasă (e o supă-cremă) şi am fost inspirat să cer crutoane de hrişcă. Nu c-ar fi foarte bune, dar consistenţa lor de pesmet mai moale pică bine în supă. Între timp, mai beau din cicoare, caldă, neagră, măcinată grosier şi amăruie. Nu e rea, dar ar fi trebuit să cer miere. Pentru că felul doi, spaghetti de dovlecei cu sos de roşii (12 lei) cam întârzie, observ că există, deja, clienţi ai casei care vin doar pentru un anumit fel de desert, să zicem.

Eu aş fi luat pateuri, dar am fost sfătuit să nu, pentru că s-ar putea să am reacţii incomode lângă supa-cremă. O ascult pe domnişoară şi primesc o farfurie plină, colorată, dar totalmente insipidă. Sarea şi piperul nu ajută, oricât aţi încerca. Nu mi-am dat seama să fi cerut ulei, sau oţet. Erau şi roşii proaspete (mă rog, pentru vremea asta) şi roşii uscate pasate, cu felii de ciuperci, cu 4 măsline şi cu verdeaţă, şi cu multe paste din dovlecei. Care lasă multă zeamă. Hm, mai bine riscam cu pateurile. Vinul (7 lei/pahar) era roşu, sec, eco şi produs de francezi în România. Desertul a fost un pahar plinuţ cu o coleaşă în care erau felii de banană, budincă chia (10 lei), adică ceva care e foarte bogat în omega 3 şi care îşi măreşte volumul, mi s-a spus. Nu e rea, dar nici prea gustoasă nu e. Am plecat. Puţin probabil c-am să revin prea curând.

Barca

Leonida 11, 0720.928.278;
www.restaurantbarca.ro

Vizualizare hartă mărită