Une fourchette cum alta nu-i. Interviu cu Andreea Popovici

Am cumpărat şi eu o porţie (şi multe alte produse) şi am rămas client fidel. Mai multe despre această „furculiţă” într‑un interviu cu Andreea Popovici, proprietara site-ului. De Florin Barbu

Unde v-aţi născut şi unde trăiţi acum?

M-am născut la Târgu Mureş, dar am plecat, la 6 ani, cu părinţii în Franţa, unde am trăit şi unde am studiat. M-am întors în România (în Bucureşti) în 2008 pentru a lucra într-o multinaţională franceză. De fapt, am terminat dreptul la Sorbonne şi apoi am lucrat ca director de resurse umane.

Aveţi vreo legătură directă, să-i zicem, cu gastronomia (sunteţi chef, aţi lucrat în branşă, lucruri de felul ăsta)?

Sunt o autodidactă în domeniul culinar. Dintotdeauna mi-a plăcut să gătesc, în special cu bunica de origine rusă. Trăind în Franţa, unde cultura gastronomică este prezentă peste tot, iar accesul la ea este foarte uşor (oricine ştie să gătească lucruri simple, quiche lorraine, salate, supe), nu mi-a fost dificil să mă apropii de latura aceasta foarte savuroasă a culturii franceze. Şi mai e ceva, cred. A contat, cum spuneam, faptul că bunica mea gătea, şi gătea bine, în casă mirosea foarte bine, a fost ceva foarte natural, cum, de altfel, e şi bucătăria franţuzească.

Cum a apărut ideea acestui site?

Am prieteni care dețin o firmă de distribuţie pentru domeniul horeca şi, împreună, am ajuns la concluzia: „De ce nu un site pentru toţi gurmanzii din România”? Mai ales că, deşi au început să apară destule produse franţuzeşti, simţeam o anumită lipsă, simţeam nevoia unei varietăţi mai mari şi, de ce nu, a unor preţuri mai... amicale.

De ce v-aţi centrat pe produsele franţuzeşti?

Pentru că pe acestea le cunosc cel mai bine. Sunt de foarte bună calitate şi, mai ales, de o calitate constantă, lucru foarte important pentru clienţii site-ului. Aici aş face o mică remarcă. Dacă vorbim despre brânză, produsul cel mai diversificat pe „lafourchette.ro”, una dintre cele mai importante trăsături ale acesteia este calitatea constantă. Variaţiile de gust sunt aproape imperceptibile când vorbim de aceeaşi... marcă. Din păcate, în România, brânza (care este bună) are variaţii de gust de la o zi la alta, la acelaşi producător. Eh, asta nu se întâmplă şi nu e permis în Franţa. Revenind, produsele din Franţa sunt diversificate, adică puteţi alege cu uşurinţă printre zeci de specii de peşte, fructe de mare, carne, legume, fructe şi, biensur, specialitatea noastră, brânzeturile.

Cum vă alegeţi furnizorii?

Furnizorii sunt aleşi după renumele lor în Franţa. Produsele noastre sunt importate de la cea mai mare piaţă agroalimentară din Franţa: Rungis. Acolo, producătorii mici şi mari îşi vând marfa printr-un sistem de cooperative. Avem un angajat care face cumpărăturile pentru noi în fiecare săptămână. Şi este foarte atent la calitate.

Care este cea mai veche amintire gastronomică?

Salata de vinete pregătită de bunica mea.

Ce vă place să mâncaţi cel mai mult?

Prăjiturile, pe care le şi gătesc. Am răbdare, îmi plac şi îmi ies foarte bine.

Care este ingredientul de care nu vă puteţi lipsi/despărţi?

Brânzeturile!

Ce nu mâncaţi niciodată?

Din păcate nu pot mânca organe, sub nicio formă. Aşa că, pentru mine, drobul, caltaboşul, ciorba de burtă, altele asemenea, nu există.

Vă place/nu vă place mâncarea românească?

Da, foarte mult! Salata de vinete, sarmalele, ardeii umpluţi, cu smântână.

Toată lumea are câte un chef preferat. Care ar fi al dvs.?

Viorel Neacşu, restaurantul Vecchio, în Bucureşti, iar în Franţa, Cyril Lignac.