„Taste drive” participativ

Trebuie să vă spun că nu mă consider un expert în materie de gătit, nici măcar în materie de gusturi. Am câteva fixuri gastronomice și rețete care îmi sunt dragi, dar, când vine vorba despre finețuri, prefer să fiu cea care gustă din farfurie.

Însă, oricât de bine m-ar prinde rolul de mușteriu, nu refuz o porție de ucenicie. Dacă acasă mai toți am avut de la cine învăța să facem o supă, mi-a plăcut ideea de a fura meserie dintr-o altă bucătărie. Unde anume? Ei bine, am ales Escargot Bistro [1]. Un local cochet, cu aer tomnatic.Și când spun tomnatic, nu fac aluzie doar la strada pe care se află situat, ci și la acel aer „patinat” al bistrourilor à la française.

Meniul obișnuit al casei vă propune (alb pe negru, scris pe tăblița de la intrare): cassoulet, confit de canard, escargots bourguignons, salate pe bază de fructe de mare și tot soiul de „dulcegării” – tot cu nume franțuzesc.

De data aceasta, însă, n-a fost nevoie să cercetez îndelung oferta ca să mă decid. Venisem cu (sau la) treabă. Sau măcar cu speranța să învăț să gătesc. Mi s-a propus o rețetă simplă, pe al cărei patent încă e o dispută francezo-americană: o supă cremă de praz, cu cartofi (Vichyssoise, adică) s-a gătit prima dată în State, de către un chef francez.

Dar să ne întoarcem la cratițele noastre, mai exact în bucătăria localului unde mă aștepta deja bucătarul, cu ingredientele principale (praz – 280 g, cartofi – 400 g) deja tăiate [2]. N-am să vă descriu în detaliu procesul de preparare a rețetei, las fotografiile de pe pagina alăturată să vorbească. În schimb am să vă vând câteva ponturi pe care le-am aflat aici. Untul (mult unt, cu 32% grăsime) este secretul acestei rețete [3]. Nu grăbiți focul la tigaia în care căliți, în unt, prazul [4]. Acesta trebuie să fie, la final, moale și doar „ușor bronzat”. Cartofii nu trebuie lăsați să fiarbă prea mult, devin apoși și cleioși când îi veți face piure [5].
Probabil vă întrebați, care a fost mai exact rolul meu în prepararea supei. Supa, vă spun sincer, se prepară ușor, în doar 30-40 de minute. Însă am preferat să fiu observator la multe dintre etape. Bucătarul chiar se bucura să explice. Iar Răzvan Exarhu (un pasionat într-ale gastronomiei, aflat și el la Escargot) adăuga, din când în când, un strop de personal touch supei [6].

Revenind la supa cremă – să nu aruncați apa cu sare în care au fiert cartofii! Aceasta va fi folosită ca „bază”, adăugându-se piureul și prazul tras în unt [7] și se pasează cu blenderul [8]. Adăugați unt, din nou („n-avem unt, n-avem gust”, zice bucătarul) și smântână [9]. Apoi, piper alb și sare. După gust, evident.

Până aici toate bune și frumoase. Și destul de ușor de preparat. Însă, finalul face dovada măiestriei bucătarului. La Escargot supa cremă de praz se servește cu creveți trași în unt, apoi „chinuiți” în flăcări [10] cu puțin coniac (așa-zisul „întăritor de bu­cătărie”). O procedură simplă, pentru unii. Eu am preferat să stau – și de data aceasta – deoparte. Peste creveți și sosul aferent de după flambare se toarnă supa cremă anterior preparată [11]. Bolul cu supă este ornat cu un strop de ulei de trufe [12] și apoi cu germeni de ceapă din cupele cu răsaduri proprii [13]. Lecția de gastronomie din bucătărie s-a încheiat, desigur, cu un „taste drive”, la masă, în bistro. Très bon! Parol.

La final, o precizare și o sugestie: supa aceasta se poate servi și caldă, și rece, în funcție de sezon. Eu vă recomand s-o încercați acasă. Și să mergeți s-o comandați bucătarului, la fața locului.

INFO POINT

Escargot a lansat de curând un concurs pe rețelele sociale. Dacă ajungeți aici și aveți un smartphone la îndemână, puteți folosi hashtagul #escargotbistromenu pe Instagram și Twitter. Săptămânal, autorul celei mai frumoase fotografii realizate aici (cu mâncarea, vinul, atmosfera, sau orice detaliu) este premiat cu o cină în doi la Escargot Bistro. Același lucru este valabil și pe Facebook – cu tag pentru www.facebook.com/EscargotBistro. 

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•