Restaurante româneşti: Lacrimi şi sfinţi

Mie mi se pare una dintre cele mai frumoase chemări la masă adresate nouă, iubitorilor de fineţuri gastronomice. Şi mi-ar fi plăcut să-l văd pe „scepticul de serviciu al unei lumi în declin” la o masă, poate jos, în cramă, privind melancolic, de la marginea unui „platou de transhumanţă”, spre Coasta Boacii. Revin la zilele noastre, într-o seară de miercuri, când am preferat să mă aşez la o masă din cramă.

Înaltă, boltită, cărămidă, mobilier din lemn, cu scaune albe şi cu laviţe acoperite de carpete ţărăneşti, dar şi cu tablouri dintr-un fel de Lego, întreg spaţiul este o reaşezare a ceea ce ştim de la conacul de pe malul Dunării, adică o tradiţie jucăuşă. Lucru observabil şi în meniu (un obiect frumos, dintr-un fel de hârtie-pânză): macrou frivol, limbă latină de viţel, salată revoluţionară, sau somn sentimental sunt câteva dintre ofertele maestrului Dinescu. Mie ochii&papilele mi-au poposit pe ciorba de peşte, pentru început. Cum peştele abia sosise, ar mai fi trebuit să aştept 2 ore, aprox.

Mi-era foame. Ospătarul mi-a recomandat, politicos, ciorba de potroace (15 lei). Accept şi adaug lipia de casă (4 lei), ardei iute crud şi smântână. Plus, fireşte, cinzeaca de ţuică de pere (10 lei). Care e foarte bună, simt „fructa”. Ciorba este adusă pe o placă de ceramică neagră şi e îngrijită cu de toate: zarzavat zdrenţe, cartof, inutilităţi de gâscă, de raţă, de curcă, de cocoş, e caldă, e bună şi cade bine în stomac. Recunosc că mie mi-ar fi plăcut să fie mai acră, dar e fix vorba de gustul meu.

Pentru felul doi eram în mare şi veche dilemă: ce să alegi când tentaţiile abundă? Gâscă evreiască, raţă mută, sau prepeliţe de duminică? Of, of! M-a ajutat acelaşi băiet şi după vreo 20 de minute au aterizat, tot pe o placă neagră, două mici zburătoare de final de săptămână. Bine rumenite, ajutate de vin şi de miere, uşor afumate şi garnisite cu mazăre dulce, fragedă şi caramelizată, prepeliţele (43 lei) au mai cerut cartofi prăjiţi în untură (7 lei), dar şi ardei copţi (7 lei), aduşi într-un borcan modern, cu închidere etanşă.  Foarte, foarte bun. Paharul de shiraz (7 lei), produs propriu, e încă prea tânăr (2010) ca să fie luat în seamă, dar nici nu strică fasonul mesei. Văd că m-am întins cu scrisul, dar trebuie să nu uit de şerbetul discret (10 lei, zmeură), adus într-un pahar cu apă. Ca pe vremuri, şi la fel de bun. Vorba maestrului: „Duci duhul sfânt cu lingura la gură/ De-ţi cântă maţul de mitropolit”.  

Lacrimi și sfinți, Şepcari 16, 0372.773.999; www.lacrimisisfinti.com