Restaurante româneşti: Hanu' berarilor

A fost o vreme când 10 Mai era Ziua Națională a României. Vremea când România era Regat. Am vrut să aduc un sincer și modest omagiu Casei Regale.

Pentru aceasta, am ales o altfel de carte de bucate și un restaurant așezat într-o casă care dă o anumită măreție prezentului.

Nostalgia mă ia în braţe de fiecare dată când trec pe lângă „Mihai Viteazul”, liceul cu 4 ani de recreaţie permanentă, de fotbal în curtea cu plase metalice, de pateuri de la „Tic Tac” şi cu dese excursii la munte. Niciodată n-am ştiut, în anii aceia, ce era cu casa impunătoare aflată vizavi de liceu. Părea părăsită. A venit 1989, a trecut şi casa tot singură era. Între timp, apare „Hanu' Berarilor” din Casa Bucur, loc plăcut, spaţios, cu mâncare românească cinstită. Între timp, aflu istoria casei cu pricina de pe Pache.

De puţin timp, casa Elenei Lupescu intră pe mâinile unor gospodari care o aranjează şi o scot în lume curată, luminoasă şi... savuroasă. Aşadar, Hanu' Berarilor are două localizări, acum. Deschis la finalul anului trecut, noul restaurant cu specific românesc păstrează tradiţia brandului din care face parte: porţii mari, preţuri rezonabile, mâncare corect şi gustos gătită, servicii decente. Eu eram curios să văd cum arată, pe dinăuntru, casa care a aparţinut unei femei destul de controversate în epocă. E-n regulă, nimic spectaculos, dar locul pare primitor şi nu e strident. Pentru această primă oprire, am stat la o masă pe terasa spaţioasă şi însorită. Cum eram obişnuit cu meniul, am cerut o ciorbă de schembea (9,5 lei; ghici ce-i?) cu de toate, plus creier parizian (pane, dar fără pesmet, 12 lei), lubrifiate cu 100 ml ţuică (5 lei/50 ml) şi 100 ml palincă (9 lei/50 ml) de Bran. Au venit în vreo 15 minute şi arătau foarte tentant, ciorba foarte caldă (mie îmi place chiar fierbinte) cu petele de grăsime galbenă plutind pe lângă roşul ardeiului gras, cu multe bucăţi de burtă (of, uite că m-am dat de gol...) bine fierte şi păstrându-şi consistenţa specifică, astfel că adăugirile (smântână, oţet, piper, mujdei, obligatorii pentru mine) au făcut-o perfectă. Printre cele mai bune mâncate în ultimul timp. Creierul a fost proaspăt, trei bucăţi lunguieţe rumenite cu grijă şi servite cu lămâie alături. Eram în Săptămâna Luminată, ghiftuit adică, cu dificultăţi în alegerea felului 2. Cărnuri, grătare, peşte, pas! Da, ştiu ce iau: ardei umpluţi (19 lei), mai ales că era prima oară când comandam aşa ceva într-un restaurant. Doi la porţie, buni, cărnoşi, carnea bine condimentată, cu verdeaţă, fără adăugiri savante, dar serviţi nepotrivit, într-o farfurie (prea) mare şi plată. Gustoşi, dar eu, acasă, învăţat de mama, îi rumenesc în puţin ulei după ce îi umplu, astfel capătă aromă de ardei copţi. Bănuiesc că-i niţel mai complicat să faci asta când e vorba de mari cantităţi. Ar mai fi loc şi pentru tort joffre (14 lei), un triunghi mare şi plin de ciocolată. Concluzia: alegere foarte bună pentru cei înfometaţi, doritori de mâncare de-a noastră şi care au şi ceva pretenţii de la aceasta. Verificaţi şi site-ul pentru oarece oferte.

Hanu' Berarilor

Bdul Pache Protopopescu 51,
031.438.00.59, 0725.008.005;