Restaurante din Bucureşti: Monte Carlo
Alors, Micul Paris fără un colţ de Coastă de Azur? Iahturi, Ferrari, gagici, cazinouri, F1, gagici, „bijuuri”, gagici, toate astea, la un loc, nu prea merg pe malurile dâmboviţene.
Dar ne place să visăm (chiar şi coşmaruri) şi am botezat un restaurant din Cişmigiu cu nume princiar. Mişto e că locul (cu numele de rigoare ataşat) e de pe vremea aia, cu raţii pe buletin. Nu-mi amintesc să fi intrat de două ori să mănânc, atunci. Nu mă atrăgea locul, cu toate bărcile pline de bucureşteni „orbecăind” pe luciul cam tulbure al apei înconjurătoare. Ce-ar fi să intru acum? Intru.
Mă rog, prima surpriză e că Monte Carlo (mai) funcţionează. La prânz, patru-cinci mese ocupate, dar înăuntru e cald, curat, muzica nu e deranjantă, iar meniul, clasic pentru un restaurant bucureştean cu vechime. Ciorbe, fripturi, peşte, salate, deserturi şi băuturi cu nimic deosebite. Ciorba de burtă (9 lei) e rezonabilă, frigăruile de berbecuţ (30 lei, două la număr), măricele, mestecabile, potrivite cu piureul de cartofi, călduţ.
Rateul a fost mazărea sote (8 lei), leşinată şi niţel acrişoară. Salata de andive (8 lei), cu sos de muştar, e potrivită cu restul, mai ales prin textura crocantă. Am băut gin tonic (15 lei) pentru că nu beau bere sau vin românesc. Desertul? Ospătarul (cu alură de anii ’80) îmi recomandă parfait de alune (11 lei), care pare contemporan cu anii menţionaţi. Nu-i neapărat rău, dar nici nu l-aş recomanda. Una peste alta, dacă vă ține, alegeţi varianta originală a numelui.
Restaurant Monte Carlo
Grădina Cişmigiu,
021.313.13.44