Restaurante Chinezești din București: Nan Jing

Prima surpriză? Lipsa kitschului asumat, care te asaltează în chinezăriile de aici și de aiurea. A doua? Chelnerii arată exact ca pe vremuri și ne oferă, din partea casei, creveții expandați de tristă amintire, ceea ce ne provoacă hohote simulate.

Ne dregem cu o bere Tsingtao și atacăm supele călduțe (9 lei) – creveți grămadă, dar mai mici decât unghia; alge relativ fade; pui și bambus care cer (și primesc) soia din belșug. Cerem și noi un vin roșu (Rosso di Valachia, 59 lei) și crănțănim triunghiuri cu purceluș (17 lei), care merg de minune cu sosul de ardei iute.

Lăcrimăm deci când vin felurile principale – porcul cu alune (23 lei) are o textură cauciucată și un aer decongelat (ne uităm pe geam, e 1986 deja?); rața cu bambus (34 lei) pare reîncălzită în grabă; tăițeii (Chow Mein) cu văcuță (19 lei) și legume (16 lei) sunt însă delicioși, chit că înoată în cam mult sos.

Orezul cantonez și furnicile în copac sunt și ele corespunzătoare, dar avem proasta inspirație să schimbăm vinul (absolut decent) și să chemăm un Bordeaux (Louis Eschenauer, 75 lei) cu alură de poșircă. Radem un tort glace (12 lei) și pornim prin frig, mulțumiți că ne-am făcut damblaua și gândindu-ne că înainte era mai bine.

Bref: eu am venit chitit să cer porc cu alune, ca pe vremurile alea. Și asta am primit. Mai mult, sau mai puțin ca pe vremuri. Adică, atunci, restaurantul era pe Occidentului, nu pe Ana Ipătescu (da, ăsta era numele...), dar felul ăsta era, aproape, la fel, cam prea fad. Diferența: atunci mi se părea că sunt pe urmele lui Marco Polo, acum știu că Anthony Bourdain n-ar eșua pe aici.  

Nan Jing,
Hotel Minerva,
Gh. Manu 2-4,
021.318.12.85