Restaurant oriental: Ali Baba
Traversez pasajul Muncii (oribil cuvânt) și ajung în dreptul restaurantului Ali Baba.
Se făcuse aproape 11 pm, terasa descoperită era goală, înăuntru, doi-trei mâncăcioși, mirosea bine, nu era foarte mare zgomot, băiatul a apărut imediat cu un meniu foarte colorat. Adică avea fiecare fel ilustrat cu o fotografie. Prima impresie, foarte bună. Autentic.
Niciun fel de alcool. Doar ayran și sucuri. De altfel, vorbim de un restaurant oriental, nu libanez, nu mixat. Brusc, mi-e foarte foame. La fel de neașteptat, n-aveam nevoie de alcool. Repede, comanda! Ciorbă ezo (6 lei), adică de linte, densă, caldă, cu chipsurile și lămâia alături, dar foarte picantă, a venit foarte repede și la fel de repede a și dispărut.
Știți traseul, (lin)gură, iuțeala aferentă, căldura alunecoasă și tot așa. Adana kebab picant (foto, 20 lei). Frumusețea pe care o vedeți are carne tocată (vită și oaie), un fel de mic bine crescut, ceapă, ardei gras și iute puse pe grătar, orez condimentat, rondele de ceapă, morcov ras, plus nelipsita pită.
Ayranul (4 lei), rece și răcoritor. Să fi plecat neîndulcit? Kunafa (12 lei), tăiței cu cremă de brânză dulce și bucăți de fistic, bine rumenită, cu o crustă maronie și dulce, de la siropul de zahăr bine răspândit prin amestec. La final n-a fost nimic să nu-mi fi plăcut.