Local Nou: Negresco

Spaţiul este amenajat cu gândul la vechile bistrouri franţuzeşti, are un aer vintage, cu mobilierul din lemn şi fier forjat, cu oglinzile patinate şi cu pereţii pictaţi cu bun-gust, iar personalul politicos face primirea şi şederea plăcute. Meniul nu este stufos, are câteva preparate noi, din care eu am ales file royal (99 lei), muşchi argentinian de vită, cu foie gras, sos de piper verde şi piure de cartofi cu trufe. Am prefe­rat să nu alterez acest gust cu nicio salată, aşa că am luat doar un pahar de vin roşu (13 lei, cabernet sauvignon, Castel Bolovanu, cam banal). Deşi n-am fost întrebat cum doresc să fie muşchiul, acesta era aşa cum îmi place, medium rare, bine rumenit la exterior şi cu nuanţa roz plăcută la interior, astfel că, la tăiere, curgea un delicios firicel de sevă, care făcea casă bună cu sosul delicat, în care piperul era crocant şi abia înţepător.

Ce nu mi-a plăcut deloc a fost că piureul (cam mult...) nu avea nicio urmă de trufă, nicio pată, nimic! De ce mai era trecut astfel în meniu? Oricum, fileul royal venise după o bună supă de ceapă (15 lei), servită într-un bol uşor incomod, dar cu extra pâine alături, bine-venită, pentru că cea cu caşcaval înăun­tru s-a terminat şi mai rămăsese lichid cu ceapă, pe care era păcat să-l părăsesc. Îmi place această supă şi o comand pe unde o găsesc. Aici dulceaţa neexagerată a cepei era echilibrată de densitatea şi de gustul uşor sărat al pâinii şi al brânzei gratinate.

Desertul a fost recomandarea ospătarului, moelleux au chocolat, pe pat de vanilie (13 lei) şi am primit o prăjitură (să-i zicem) maronie, crocantă şi din care curgea ciocolata caldă când era crăpată, aşezată într-un fel de sos gălbui, rece şi cu gustul recognoscibil de vanilie, cu micile felii de căpşune comple­tând rotunjimea gustului. Finalmente, un restaurant cu pretenţii şi frecventabil, chiar cu micile scăpări.