Restaurant Izvorul Rece. Româneşte 100%.

Înainte de a începe să vă spun ce şi cum, vă atenţionez că de afară, restaurantul nu pare cine ştie ce. Însă trebuie să depăşiţi acest mic inconvenient şi să păşiţi cu încredere înăuntru. Veţi descoperi o bucăţică de Românie, din ce în ce mai rară.

Decorurile sunt un amestec, pe alocuri nereuşit, între obiecte tradiţionale româneşti şi plante şi obiecte decorative kitsch, însă nimic din ce nu poate fi trecut cu vederea. Urechile sunt însă cele răsfăţate aici, fiindcă la Izvorul Rece se cântă live muzică lăutarească. Subliniez lăutărească. Meniul muzical poate cuprinde orice de la Gică Petrescu la Gheorge Dinică, în interpretarea Corneliei Catanga şi a lui Aurel Pădureanu. Dacă aveţi noroc, puteţi nimeri într-una din serile în care aici veţi da peste un mic grup de dansatori populari.

Toate cele amintite mai sus pălesc însă în comparaţie cu Meniul astronomic al restaurantului. Zeci de feluri de mâncare, chiar şi bucate nespecifice spaţiului carpatin, cum ar fi pastele, cu preţuri rezonabile, care nu vor falimenta pe nimeni (asta e treaba lăutarilor). Platouri cu răcituri, mâncare gătită, grătare, ciorbe, supe, salate, deserturi, vinuri româneşti şi străine, whiskey, palincă etc.

Româneşte am ales şi noi: eu am început cu o ciorbă de fasole cu afumătură în pâine, cu ceapă şi ardei iute (15 lei). Restul cu un platou cu răcituri. Ciorba  a venit fierbinte, ardeiul iute, ceapa roşie. Mi-a plăcut modul în care a fost servită ciorba, cu un galantar alături cu polonic din care se putea completa nivelul ciorbei din pâine. Platoul arăta vizual foarte bine şi după spusele însoţitorilor mei a punctat şi la capitolul gust.

După ciorbă: pastramă de oaie cu mamăliguţă şi cartofi ţărăneşti (30 lei). Alături, murături. Porţiile: imense. Pastrama era fragedă, mamăliguţa avea gust de unt, cartofii erau foarte nepotriviţi. Mă aştept de la o garnitură să completeze felul principal, să-i potenţeze gustul. Cartofii s-au dovedit însă nepregătiţi la acest capitol. Puţin prea uleioşi şi cam fără gust. Noroc cu pastrama care a salvat clipa. 

Pentru desert nu am mai găsit loc. Va trebui să revenim pentru a formula o părere şi despre acest capitol al meniului.

Despre servire nu sunt foarte multe de spus, chelnerul nostru fiind foarte atent, adică cum ar trebui să fie.

Nimic nu a fost perfect la Izvorul Rece, însă de la un restaurant tradiţional românesc nu mă aştept la perfecţiune. Pentru asta avem lista de restaurante japoneze.

Galerie foto:

• 
•