Restaurant chinezesc: Peking Duck

Sunt norocos şi nu trebuie să umblu mult, pentru că într-o zonă pe care eu o ştiu ca Predoleanu (lângă Pasajul Bucur Obor), la parterul unui office-building odios, abia se deschisese (la jumătatea lui septembrie, când am fost eu, avea trei săptămâni) un restaurant elegant, cu decoraţiuni, mobilier, personal, altfel spus, cu atmosferă foarte chinezească. Meniul este bazat pe raţă, peşte şi fructe de mare, cu antreurile, ceaiurile şi supele obişnuite unui asemenea loc. Vă va lua ceva timp să citiţi paginile împănate cu tot soiul de feluri şi ar fi bine să comandaţi, între timp, un ceai de floare înmiresmată (16 lei, delicat la gust, cu multe floricele de iasomie înăuntru, fierbinte, servit în pahar mare, reumplut de personalul amabil).

M-am hotărât pentru o supă Hun Tun (13 lei), pacheţele de primăvară (10 lei), raţă misterioasă (51 lei) şi îngheţată prăjită (9 lei). Timpul de servire este bun (cam 15 minute după prima comandă, maximum 10 minute între feluri), iar amenajarea localului vă ocupă ochii până vă primiţi bolul cu lichidul limpede în care stau găluştele cu carne, fâşiile de alge şi ceapa verde mărunţită. Este foarte bună, cu texturi diferite şi cu gusturi complementare, fără excese care să anihileze savoarea. Eu mai înmuiam pacheţelul în lichidul aromat şi, astfel, prelungeam delectarea cu această supă delicioasă. Felul doi este mare, pur şi simplu! O farfurie întinsă plină cu bucăţele de raţă (părea piept) prăjite şi amestecate cu ceapă, ardei gras, ardei iute tăiat în bucăţi şi ardei iute roşu întreg (dulceag, uşor înţepător), ciuperci obişnuite, usturoi, ghimbir şi alune prăjite, toate legate cu sosul care încheagă şi alternează aromele (de aici şi numele preparatului). Yummy! Desertul e un clasic şi, sincer, nu am nimic de remarcat. A fost obişnuit. În local se fumează, este (din păcate) televizor şi vă propun să vă invitaţi prietenii la o raţă Pekin (1800 g – scrie în meniu). Cred că merită. // Florin Barbu