Restaurante

„Țac-pac, stai că trag, pân' la ziuă praf mă fac”, „Şi iarăşi beau să mă trezesc” şi, mai ales, vorba lui Gheorghe Dinică, „Lumea e mică. Ce mai... câteva mese”.

Atunci când unul dintre simţuri este anihilat, celelalte se străduiesc să compenseze. Aşa se explică faptul că orbii aud mai bine sau că surdomuţii văd excelent. Pe acest principiu se bazează şi Blind Restaurant.

Şi Leo şi Gabi Masaci şi eu auzisem de savurosul refugiu culinar chinezesc, aşa că am făcut o mică excursie în acea zonă a... „Europei” prin toamna anului trecut.

O după-amiază jazz la gura sobei. Pe frigul ăsta, ce-ţi poţi dori mai mult?

Semnalizat discret, pe una dintre străzile lăturalnice din centru, e destul de uşor să treci pe lângă La Copac, dacă nu eşti familiarizat cu zona. Dar pentru că ar fi păcat să nu-i treceţi pragul, vă atenţionez!

Un meniu bine ales, construit pe principiul „ca la mama acasă”, cu tochitură şi păstrămioară, cu pui la jar sau tras în sabie, toate bine coapte sau fripte, şi un decor de poveste.