Osteria Gioia

De câte ori treceam prin faţa ferestrei mari şi vedeam aproape tot ce mâncau oamenii, mă întrebam dacă merită efortul&stânjeneala să fiu servit şi să mănânc într-o... vitrină.

Efort = remarcabile dish, adică stridii proaspăt desfăcute – doar asta aşteptam de la o „oysterie”. Fie ce-o fi, eu intru. Sâmbătă la prânz, parchez, intru, aleg o masă mică şi, recunosc, locul mă cucereşte imediat. Elegant, aerisit, deşi aşezarea aduce a bistro, cu „bibelouri” multicolore (peşti&cocoşi) pe margine. Ospătarul, deferent, vine imediat cu meniul şi mă grăbesc să aleg din bogata ofertă de scoici, nu-i aşa... Nu, nu e. Dacă aş fi fost mai atent, aş fi citit (mult mai) bine: Osteria! Înseamnă un anumit tip de restaurant (detalii, pe net). Deh, wishful thinking!

Puţin dezamăgit, dar nu am timp de lamentaţii ipocrite, pentru că meniul e foarte ofertant, cu peşte (şi „balta” chiar are) şi fructe de mare, supe, carne (Argentina, Noua Zeelandă, printre altele), deserturi şi vinuri bune şi foarte bune, cu destule italieneşti servite la pahar. Pas mal! Supă de peşte (50 de lei), linguine cu fructe de mare (50 de lei), file de dentex (80 de lei) şi tiramisu (20 de lei), acompaniate de 100 Finlandia (8 lei/50 ml) şi de un pahar de Mastroberardino Radici 2006. Singura nedumerire o aveam despre... dentex, care, dincolo de numele pescuit parcă dintr-un cabinet stomatologic, a fost un delicios file de peşte alb oceanic (unii spun că s-ar găsi şi în Marea Neagră), servit cu sparanghel (fiert, din păcate) şi paste fierte cu sfeclă, de unde şi culoarea roşiatică.

Supa, servită în farfurie mare, albă şi adâncă, este caldă, densă, bogată, cu gust de peşte (barbun) proaspăt şi de legume. Nu a trebuit să-i mai adaug nimic. E atât de săţioasă încât ar putea fi suficient pentru potolirea oricărui înfometat, iar dacă vă atingeţi şi de (măcar) o felie din pâinea făcută în casă... Am spus o felie pentru că era cât p-aci să uit de linguine. Farfurie mare, adâncă, paste fierte al dente şi cu o... plasă plină de midii (mari), scoici, creveţi, cu o delicată umbră de usturoi şi cu verdeaţă, cât să-i dea tuşa de prospeţime şi să trezească toată adunarea la viaţă. La fel, delicios!

Tiramisu este foarte bun, cu ingredientele alese şi îmbinate aşa cum trebuie, pentru ca rezultatul să fie dulce, aromat şi fără excese gratuite. Vinul e sec, roşu, puternic fără să se dea-n spectacol, cu post-gust uşor astringent. La detalii aş aminti toaleta foarte curată şi elegantă. Concluzia: voi reveni pentru vita argentiniană şi pentru mielul zeelandez.

Osteria Gioia, b-dul Ion Mihalache 16, 021.311.37.50, www.osteriagioia.ro