Nemțește!

În București nu sunt prea multe restaurante cu acest specific, dar mâncarea pe care o găsiți în cele care rezistă pe baricadele orașului nostru este bună și foarte bună. Cum aceasta nu este o cronică obișnuită culinară, ci mai degrabă o invitație amicală la o masă cu savori alemande, iată ce aș (mai) mânca eu azi...

O supă germană (12 lei) la Louisenhof 2, pe Barbu Văcărescu, la ora prânzului, pe terasă. Alegeți o masă oriunde, pentru că spațiul nu e foarte mare, dar nici înghesuit. Meniul vă este adus repede și nu vă rămâne decât să comandați. Dacă sunteți într-un restaurant cu specific și e 3 octombrie, eu zic că merită să aruncați o privire către „parada șnițelelor”, de unde aveți ce alege: de la cel elvețian, la cel țigănesc și vânătoresc, trecând prin șnițelele cu brânză, cu nuci, sau în manta de chipsuri, trebuie să vă îmbie, măcar, unul. Eu am poftit la supa de care vă pomeneam mai înainte și am primit, după vreo 15 minute, un bol plin și colorat, foarte cald și foarte bine mirositor. Erau acolo bucățele de carne de vită, însoțite de multe legume: morcovi, fasole verde, mazăre, ardei gras, cartofi, multă verdeață (pătrunjel) și cred că am simțit și niscaiva conopidă, toate reunite de smântâna unificatoare. Este bogată, gustoasă, nu este acrită și e sățioasă, fără să fie grea. Dacă mai comandați și un păhărel de șnaps...Ce bunătate!

În caz că abia vi s-a deschis pofta de mâncare... teutonă, faceți câțiva pași și veți intra într-o curte cum multe nu-s în orașul ăsta. Nu e mare, dar e plină de plante, are un pitic, are steaguri, are mese din lemn și un soi de verandă lângă casa frumoasă și îngrijită, cu aerul că a răsărit direct din Munții Pădurea Neagră.  Sunteți la Die Deutsche Kneipe, așa că profitați de vremea, încă, frumoasă și stați afară, la un pahar cu bere ne-pasteurizată (9 lei) adusă direct din Germania și răsfoiți meniul care are numai bunătățuri: eu am numărat 18 „modele” de șnițel, printre care și cel pe care l-am mâncat acum ceva timp și care mi-a plăcut tare, cel cu ananas și cu un fel de brânză pe deasupra. Delicios! Dar, parcă nu eram „in the mood for snitzel”, astfel că, fiind consiliat de amabilul și de cunoscătorul proprietar al localului, m-am decis la crenvurști Frankfurt (25 lei, 3 bucăți, fierți, cu gust decent de afumat și  picant, din carne de porc, gustoși), cu salată de cartofi. Platoul a venit cu precizie germană după 18 minute (eh, glumesc, timpul a trecut repede) și mirosea îmbietor. Combinația texturilor și temperaturilor diferite, a cărnii fierte și calde cu cea a cartofilor reci și acoperiți de un sos asemănător maionezei, la care trebuie menționat muștarul foarte gustos, pâinea densă și cu gust de făină neagră și, desigur, berea (a mai venit un pahar de nefiltrată la 9 lei), plus un șnaps de cireșe din Pădurea Neagră (12 lei, aromat și bun), toate astea sunt, fără niciun dubiu, combinația care va fi întotdeauna câștigătoare. Dacă mai aveți loc, puteți încerca și vafa de casă cu înghețată (10 lei, bună, așezată pe un „pat” asemănător cu gofre, dar mai sfărâmicioasă și caldă, adică iar combinația de temperaturi de la felul principal).

Cât e ceasul? „Decât” 5!? Mai am timp să cinez. Poate la Becker Brau...

 Auf Wiedersehen!

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•