[ X ]
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe...
abonare newsletter | caută:
Florin Barbu publicat la: 3/05/2012

Localuri low cost

Localuri low cost

„Râde iarăși primăvara / Peste câmpuri / Peste plai...” erau muzica și cuvintele, oficiale, care însoțeau, până prin 1989, mica migrație la iarbă verde a românului muncitor, de 1 Mai.

Eu îndrăznesc să vă propun trei escale bucureștene unde s-ar putea să mai regăsiți câte ceva din acele vremuri, măcar prețuri cu alură comunistă, adică micuțe. În niciun caz nu-s nostalgic! Cred, doar, că e loc și pentru un ochi amuzat în retrovizoarea istoriei recente. Hai să-ncep în ordine alfabetică. Primul la catalog e Argentin, terasa de pe Blănari 13, plină mai tot timpul (fie vară, fie iarnă; așa-i vorba), unde trebuie să mergeți înăuntru să vă luați băutura, al cărei preț e afișat di­rect pe sticlele din rafturi, „la sută” în cazul spirtoaselor... Deci, suta de Finlandia face 14 lei și o minerală, 3 lei. Hai noroc și la mai mare!

 

Cine urmează? Miticul Club A (Blănari 14), locul unde realmente se putea respira libertate în anii aceia. Acum, la five o’clock, câteva mese erau ocupate de adolescenți care trăgeau de beri și de cuvinte și care se ofticau că gagicuțele nu-i prea bagă în seamă. Barmanul e amabil și-mi prepară un Beau Rivage (12 lei), cocktail cu rom, gin, martini, granadine, suc de portocale și gheață. Cam dulce, dar rece și potrivit alcoolizat, suficient cât să (mai) înțelegi muzica și să urci treptele... demn.  Culmea ar fi să trec drumul la... Argentin.

 

Cum zilele n-au intrat în sac, mă duc acasă și caut ultima destinație. Căreia trebuie să-i rezist, cu orice mijloace, Pe baricade (Radu Vodă 23A). Terasa comodă, cu pietriș și mobilier din lemn colorat, cu prețuri minore (gin tonic – 10 lei), dar cu servirea neplăcută (unde știm că trebuie să mergem la barul dinăuntru  pentru  comandă, deși fata care punea scrumiere afară nu se sinchi­sește să aducă vreun meniu) este, ca să zic așa, cam din vremea aia. Cel puțin asta am experimentat eu, oarecum amuzat, într-o însorită după-amiază de aprilie. Sper că nu v-a pierit cheful, nu?