[ X ]
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe...
abonare newsletter | caută:
Florin Barbu publicat la: 6/07/2012

À la Cluj

À la Cluj

Pentru mine, de câţiva ani, Clujul nu poate fi despărţit de TIFF.

Cum despre filme (v-)am tot vorbit, e timpul să ne oprim la câteva mese bogate, curate, cu bucate tradiţionale, dar şi cu mâncăruri aduse de peste mări şi zări, toate gătite cu simţ de răspundere, ardeleneşte.

 

Încep cu un loc tradiţional, bine cunoscut de toată suflarea locală (deşi două tinere şi frumoase localnice abia descoperiseră localul) şi nu numai: „Vărzăria Păstăioase”. Pe vremuri exista şi o Fasolărie, ba chiar am auzit că ar fi fost şi o Cartofărie. Eu am prins „decât” Vărzăria şi Fasolăria, două localuri lipite, cu atmosferă de cârciumi populare, care ofereau varii sortimente din cele două legume, gătite atent, cu gust dens. Atmosfera a rămas, dar localul nostru şi-a îmbogăţit meniul cu ciorbe, cărnuri şi deserturi, pe care le găsiţi, în general, în mai toate restaurantele româneşti medii.

varzarie.jpg

Mai are o calitate, zic, Vărzăria: este pe drumul către cinema „Victoria”, locul unde sunt proiectate filmele din competiţia TIFF-ului, aşa că e bine-venită o escală culinară de maximum o oră înaintea altor 3-4 de filme solicitante. Eu m-am oprit de două ori, o dată la o masă pe terasa acoperită, apoi înăuntru, pentru că era Olanda-Danemarca, şi abia atunci am observat cât de spaţioasă e. Varza călită roşie cu ciolan afumat – uşor sărată, dar bună, căreia i-ar fi prins bine oarece chimen şi, poate, cimbru şi măghiran, caldă şi servită repede – a fost o alegere mulţumitoare, mai ales însoţită de palinca de pere (10 lei/50 ml), tare şi aromată. Nu puteam părăsi Clujul fără celebra varză à la.

Am ales-o pe cea îmbogăţită cu ciolan afumat (10,20 lei) şi mi-a plăcut. Avea gust, niţeluş sărată (iarăşi, dar cred că e tuşa locală), săţioasă, ar fi fost perfectă (pentru mine) cu mămăligă, dar la Vărzărie nu e o obişnuinţă. Cum nu mă săturasem, am mai luat fasole bătută (3,85 lei, pe bune!!!), cam moale şi cu prea puţină ceapă prăjită. Tot cu palincă. Plec la altă cârciumă, nu înainte de a vă spune că Vărzăria este, pentru mine, localul tradiţional prin excelenţă, vestit printr-un fel celebru, pe care-l gătesc cinstit, fără mari fasoane şi cu preţuri foarte amicale.


Vărzăria Păstăioase, Bd. Eroilor 37, Cluj-Napoca

 

via-r.supa.jpgRidicăm „ştacheta” şi vă invit la „Via”, restaurantul cochet cu specific internaţional, cu accente italieneşti. Am să vă spun câte ceva despre prânzul din ultima zi de festival, unde am „servit” supă de iepure cu legume (ţelină, morcovi), cu carnea bine fiartă, cu gust conturat şi cu o culoare gălbuie plăcută, „pătată” de verdele pătrunjelului. Somonul cu legume a fost delicios, bine rumenit, dar nu ars, aburind şi fraged la mijloc, completat de minune cu cartofii, guliile fierte, toate înconjurate de un sos uşor dulceag. Am avut şi desert, două sfere de îngheţată de fructe, cu căpşune şi o „plimbare” de sos redus din aceleaşi fructe. Delicios. Iar dacă alegeţi mesele din pivniţa boltită, aveţi ocazia să îi vedeţi pe bucătari la treabă. Nu am preţuri pentru că a fost o masă oferită de festival, dar vă pot spune că nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte. Delectaţi-vă!


VIA Restaurant, Inocenţiu Micu Klein 6, Cluj-Napoca, 0733.060.666; www.viarestaurant.ro