La Cătălin, că mai e deschis puțin

Un loc unde să mănânci bine, fără mari fasoane, cu porții mari și prețuri foarte accesibile. Atracția erau micii, destul de bine...dotați. Știți Dealu Negru? Știți de ce e celebru? Eh, cam așa erau și cilindrii rumenii din carne tocată de pe Știrbei. Anii trec, faima crește, merindele rămân constant bune. Baza e românească, ciorbe, friptane, salate, papanași, d”alde d”astea. Cu un plus. Încă unul. Păstrăvul, la fel de impunător,păstrând proporțiile, desigur, ca micii ce mari. Ca un fel de rezumat, cam așa cum te aștepți să mănânci când ești tare înfomatat. Eu am mai trecut, de când cu mutarea, pe la Cătălin și mereu am fost mulțumit. De ce n-aș reveni, mi-am zis la amiază tomnatică, leneșă și ușor înfometată.

Ajung, urc, mese libere destule, același aer primitor. Nimic schimbat, e bine să intri într-o încăpere familiară și să găsești loc liber la geam, să vină ospătarul imediat cu meniul, să recunoști mâncărurile preferate și să știi ce să alegi. Parcă nu aș mânca ciorbă, astăzi, doar am venit, în primul rând, pentru mici. Câți să comand, c-aș continua cu păstrăv și aș încerca și ceva dulce, dar nu papanași?

Buuun, mici să fie, trei (4 lei bucata), cu tradiționalii cartofi prăjiți (4,50 lei) și salata asortată alături (6 lei). Când pomenesc și de păstrăv, amabilul ospătar mă întreabă, sfătuitor, cât de înfometat sunt? Nu de alta, dar știu cât de mare e și înnotătorul...Varianta ar fi să cer un păstrăv mai mic (15 lei), nu King Size. Așa să fie. Păi, până vin toate, îmi fac de treabă cu prietena Wyborova (14 lei 100 ml). După vreo 20 de minute, hai 25, apar toate bucatele și umplu masa. Așa cerusem. Să sting trabucul și să mă pun pe treabă, că ușor nu-mi va fi...

Vedeți care-i (dez)avantajul scrisului fără margini, sau online? Te-ntinzi și uiți de ce ai venit. Eu pentru mici venisem. Uitați cum sunt: mari, gustoși, rumeniți, calzi, cu muștar alături merg ca unși. Nu mă grăbesc, e rutina care ușurează munca, mici, cartofi, salată, mici cu muștar, salată, cartofi, păhărelul ș-așa până la golirea farfuriei. Da, avea dreptate băiatul, mai greu cu păstrăvul.

O fi el alunecos, dar și micii îi pun piedici. Uff, strâng sculele, îl pun la pachet, la fel și micul desert Ugatti (o mică apple pie cilindrică, destul de gustoasă,  9 lei) și...aștept să vină seara, să mănânc ceva ușor. N-o mai lungesc, n-am avut răbdare, am deschis pachetul și n-am regretat. Bine pătruns, i-ar fi trebuit mai multe condimente, totuși, ierburi, unt și lămâie mai consistente, dar, cu toate astea lipsă, era proaspăt și gustos.

După atâtea rânduri, vestea mai puțin bună. ”La Cătălin” se va închide, foarte curând. Nu știu motivele. Știu doar că-mi pare tare rău. Deja. 

Galerie foto:

• 
• 
•